Integrarea Europeană și Politici Comunitare

“Europa nu este decât o voinţă comună a celor care

trăiesc în ea, printr-o vocaţie comună…Unitatea

europeană stă în spiritul european.”

Bernard Voyenne

Dezvoltarea regională constituie modul în care un stat îşi are planul de dezvoltare pe fiecare regiune, în diverse domenii de activitate, precum şi caracteristica geo-politică din care aceasta face parte (împărţirea pe judeţe, regiuni, landuri etc.). Din acest punct de vedere se impune o cercetare mai atentă a modului în care dezvoltarea regională a Românie trebuie să ţină seama de instituţiile Uniunii Europene. Politica regională ar putea prin definiţie, include toate activităţile care înfluenţează în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni. Problematica regională cuprinde o multitudine de manifestări care reflectă persistenţa unor dezechilibre-disparităţi de dezvoltare între diferitele regiuni ale unei ţări (tendinţa de divergenţă regională).

Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmareşte impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională s-au înfiinţat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judeţe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale . Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piaţa forţei de muncă, atragerea investiţiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, îmbunătăţirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurător, dezvoltare rurală, sănatate, educaţie, învăţământ, cultură .

Situată în partea central – estică a Europei, România este o ţară carpato - dunăreană, cu ieşire la Marea Neagră, având un relief variat si armonios repartizat. Pe teritoriul României, a cărei parte sudică este delimitată de Dunăre, se află cea mai mare parte a Deltei Dunării, declarată din 1990 rezervatie naturala a biosferei. România dispune de importante resurse naturale pentru a dezvolta o economie echilibrată şi durabilă.

Din punct de vedere al populaţiei România este o ţară omogenă; ea cuprinde 23 de minorităţi naţionale distincte, ceea ce reprezintă 10,6% din populaţia ţării. Până in 1990, România se baza pe o dezvoltare a economiei prin industrializare şi prin cooperativizarea agriculturii; După 1989, odata cu trecerea de la socialism la capitalism, economia regionala a Romaniei a evoluat de la un sistem extrem de centralizat, cu dominatia puterii de stat, la o economie bazată pe proprietatea privată. Privind din acest punct de vedere se poate afirma că economia ţării noastre a cunoscut numeroase transformări ce au dus la schimbarea climatului economic, de la o economie dirijistă la una bazată pe liberul arbitru.

Un alt criteriu al dezvoltării regională depinde de numărul populaţiei active, precum şi a populaţiei tinere, care prin aportul său poate să susţină economia unei regiuni precum şi la nivel naţional.

În conformitate cu prevederile legale privind dezvoltarea regională în România, obiectivele de bază ale dezvoltării regionale sunt urmatoarele:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin reducerea accelerate a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmarea unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de acces la Fondurile Structurale si la Fondul de Coeziune ale Uniunii Europene;

corelarea politicilor şi activităţilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltarii reale a acestora;

stimularea cooperării interregionale, interne si internationale, celei transfrontaliere, inclusiv în cadrul Euro-regiunilor, precum si participarea regiunilor la dezvoltarea economică şi instituţională a acestora.