Managementul resurselor umane - fișa postului

1. Introducere

În această lume care se schimbă într-un ritm ameţitor constatăm adesea că şi perspectiva din care privim lucrurile se modifică de la o clipă la alta. Vedem cum se formează alianţe şi au loc fuzionări pe care nici nu ni le-am fi imaginat înainte, constatăm că au loc frecvente schimbări în ceea ce priveşte evoluţia pieţei şi a tehnologiei. În ziua de azi, România a devenit parte integrantă din mediul global care nu poate evita aceste schimbări.

Alan Webber, un renumit expert în e-economie, afirma că în cele din urmă nu tehnologia - fie că vorbim de un microcip, fie că vorbim de o reţea globală de telecomunicaţii - este scena noii economii. Scena este creierul uman." Liderii companiilor şi instituţiilor româneşti trebuie să îşi schimbe atitudinea pentru a putea găsi soluţii eficiente.

Managementul beneficiilor şi compensaţiilor bazat pe remunerare, reprezentat în prezent prin Frumoasa din Pădurea adormită, trebuie să se trezească din somnul în care este adâncit de câteva decenii bune. Managementul bazat pe o strategie eficientă de motivare - inclusiv monitorizarea permanentă şi riguroasă şi adoptarea ultimelor tendinţe de pe piaţa locală şi europeană a compensaţiilor şi beneficiilor - poate fi, pentru companii şi instituţii, un excelent instrument pentru a influenţa comportamentul angajaţilor şi pentru a-i motiva să îşi diversifice gama de activităţi efectuate şi să accepte schimbările.

Buna funcţionare a unei companii presupune, în afară de asigurarea resurselor materiale, financiare sau informaţionale, configurarea unei organigrame detaliate până la nivelul posturilor, prin care sunt definite cerinţele specifice muncii desfăşurate pentru atingerea obiectivelor stabilite, sub aspectul sarcinilor şi competenţelor necesare, dar şi sub aspectul comportamentului cerut angajatilor.

Specialiştii din departamentul de resurse umane sunt cei în măsură să decidă numărul şi calitatea forţei de muncă de care compania are nevoie, de unde şi cum va procura această forţă, cum se va măsura performanţa sau cum vor fi fidelizaţi ori motivaţi angajaţii. Pentru a putea duce la îndeplinire cu succes această sarcină ei trebuie să analizeze şi să configureze posturile, în conformitate cu scopurile urmărite prin strategia de afaceri. Definirea posturilor trebuie făcută într-o manieră flexibilă, în care diversitatea activităţii şi satisfacţiile obţinute în urma realizării ei să poată susţine sistemele de evaluare a performanţelor, asociate cu posibilităţile de promovare şi planurile de recompensare.

Postul reprezintă un grup de locuri de muncă (poziţii) identice sub aspectul sarcinilor semnificative şi importante, prestate de angajaţi în cadrul unei companii, la un moment dat.

Nu de puţine ori, între noţiunea de post, loc de muncă sau poziţie şi funcţie apar confuzii care provin din insuficienta nuanţare a diferenţelor dintre termeni.

Postul constituie cea mai simplă diviziune organizatorică. Postul este suma sarcinilor repartizate unei persoane. În definiţiile adoptate după documentele Agenţiei Europene pentru Productivitate şi ale Biroului Internaţional al Muncii, poziţia reprezintă un grup de sarcini, datorii şi responsabilităţi pe care trebuie să le îndeplinească un salariat.

Intrând în detalii, trebuie făcută specificarea că sarcina este o activitate de muncă distinctă, care necesită un anumit efort fizic sau psihic şi prin intermediul căreia se urmăreşte punerea în aplicare a unor cunoştinţe teoretice şi practice în vederea atingerii unui obiectiv precis. Redactarea unui articol, spre exemplu, este o sarcină semnificativă şi importantă în cadrul postului de redactor. Analiza activităţii economico-financiare a societăţii, întocmirea bilanţului la sfârşitul fiecărui an financiar, întocmirea contului de rezultate şi al balanţei constituie sarcinile importante care configurează postul unui contabil. Sarcina de muncă se caracterizează prin aspecte cantitative şi calitative. Latura cantitativă a sarcinii se referă la mărimea efortului şi la timpul necesar prestării lui, în timp ce latura calitativă se referă la ceea ce se face şi cum se face. Aspectele calitative ţin de competenţele persoanei, strict necesare pentru îndeplinirea sarcinii. Cea mai mică parte în care poate fi împărţită o sarcină - fără detalierea mişcărilor efectuate sau a proceselor mentale pe care le implică - reprezintă o activitate. Fiecare activitate, la rândul ei, poate fi descompusă într-un număr de acţiuni sau de elemente.