Motivație și recompensă

Ce este motivatia?

Chiar daca nu exista o definitie universala, se admite in general ca motivatia ar fi „disponibilitatea unui individ spre a-si canaliza eforturile in directia realizarii unui scop care satisface o nevoie individuala”.

Motivatia este o reactie umana fireasca la un stimul. Reactia presupune intreprinderea unei actiuni menite sa satisfaca o nevoie sau sa indeplineasca un anume scop.

Motivatia muncii este „disponibilitatea individului de a-si canaliza eforturile de munca in directia realizarii scopurilor organizationale, in paralel cu satisfacerea nevoilor individuale”. Interesul principal al managerilor este de a-si atinge obiectivele prin maximizarea resurselor de care dispun, inclusiv cele umane. Scopul lor, asadar, este de a obtine de la personalul lor o performanta care sa conduca la realizarea obiectivelor. Pentru a-si atinge acest scop managerii cauta adeseori indicii relevante in teoriile motivatiei, rationamentul fiind ca „o forta de munca motivata este o forta de munca performanta”.

Motivatia este un factor constant in comportamentul uman, care nu poate fi „deconectata”. Chiar si atunci cand adormiti pur si simplu, un psiholog ar conchide, pe buna dreptate, ca somnul este lucrul pe care v-ati simtit motivati sa-l faceti. Telul managerului, asadar, trebuie sa fie acela de a schimba motivatiile angajatilor, din felul cum sunt, in felul cum isi doreste managerul sa fie.

Factorii motivationali

Factorii care determina motivatia angajatului pentru obtinerea unor rezultate bune sunt grupati astfel:

• Factori interni sau individuali, printre care: perceptia sarcinilor, atitudini, nevoi, interese, comportamente, sistemul de valori si altele;

• Factori externi sau organizationali si anume: sistemul de salarizare si de stimulente, precizarea sarcinilor, grupul de munca, sistemul de control-supraveghere, sistemul intern de comunicare, feedback-ul, timpul liber si altele.

Cele două categorii de factori interacţionează, determinând nivelul comportamentului motivat şi capacitatea de adaptare a omului la diferite situaţii. Satisfacerea nevoilor determină o echilibrare fizică, psihică şi spirituală a individului. Acest echilibru este însă trecător, în sensul că, o nouă nevoie apare imediat după ce o nevoie a fost satisfăcută, determinând un nou dezechilibru care îl face pe individ să se remotiveze.

În funcţie de reacţia managerului la comportamentul subordonaţilor se poate influenţa satisfacţia şi implicit performanţele în muncă. Studierea diferitelor teorii motivaţionale are scopul de a pune în evidenţă avantajele şi dezavantajele pe care le-ar putea produce implicarea lor în strategiile şi politicile firmelor.

Există teorii care analizează factorii organizaţionali şi teorii care analizează factorii individuali, după cum sunt şi teorii care combină cele două categorii de factori în explicarea comportamentului omului în muncă. Aceste teorii nu vor oferi strategia ideală pentru motivarea personalului unei firme. Motivaţia pentru muncă este, în primul rând, o chestiune personală, ea putând fi influenţată prin politicile si strategiile organizaţional