Propunere de Politici Publice

1) Instituţia iniţiatoare Centrul Comunitar de Sănătate Mintală

2) Formularea problemei Nu se cunoaşte numărul persoanelor care au nevoie de servicii de sănătate mintală, Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale are în grijă un număr neprecizat de persoane cu tulburări psihice.

3) Denumirea politicii O viata mai buna pentru cei cu bolii mintale!

4) Scop Imbunătăţirea calitatii vieteii persoanelor cu deficienţe mintale.

5) Obiective generale/ obiective specifice Obiective generale:

Promovarea sănătăţii mintale şi protecţia şi prevenţia tulburărilor mintale - Se acordează cu strategia naţională privind sănătatea mintală şi cu recomandările organismelor internaţionale precum UE şi OMS pentru a face demersuri de promovare a sănătăţii mintale, pentru a preveni afectarea sănătăţii mintale şi pentru a se soluţiona problemele legate de stigmă şi drepturile omului.

Obiective specifice:

1)Evaluarea la nivel naţional a programelor şi activităţilor dezvoltate până acum în România în domeniul promovării sănătăţii mintale şi prevenirii tulburărilor psihiatrice.

2) Realizarea unei coaliţii naţionale care ar include principalele instituţii, organizaţii, asociaţii etc ca şi toţi factorii implicaţi în diverse domenii.

3) Numirea unei structuri care să coordoneze, monitorizeze şi evalueze programele de promovare a sănătăţii mintale (Liga Română pentru Sănătate Mintală).

4) Integrarea României în diverse reţele pe promovarea sănătăţii mintale şi prevenire a tulburărilor psihice.

6) Beneficiari

7) Variante de soluţionare Varianta 1: Programul anti-stigma

Lipsa interesului din partea ministerelor şi publicului.

Ministerul Sănătăţii

• Ministerul ar putea iniţia o campanie profesionistă prin intermediul televiziunii.

• Ministerul ar putea promova un program de informare a publicului.

Informaţia ar trebui să fie univocă şi ar trebui să se adreseze publicului larg. Diseminarea informaţiei prin intermediul Internetului este ieftină şi a fost dovedită ca eficientă. Oamenii pot accesa informaţia atunci când doresc. Pragul de accesibilitate este mai mic decât, de exemplu, o vizită la un centru de resurse sau la un medic de familie. Pe site-ul web este posibil sa fie incluse teste de autoevaluare de exemplu asupra sindromului de burnout, depresiei, dependenţelor, etc. În acest fel, oamenii pot fi convinşi să caute ajutor profesionist. Informaţia despre unde poate fi accesat ajutorul profesionist este disponibilă (tot) pe internet – pe site-ul ofertantului de servicii.

Stigmatizarea în cazurile cele mai grave este echivalentă discriminării. Acest fenomen poate apărea în cazul persoanelor cu tulburări mintale sau al celor cu un handicap psihic cărora li se refuză accesul normal la îngrijiri de sănătate sau sociale. Aceşti pacienţi se află într-o poziţie slabă. Ei nu pot depune plângeri.

ACŢIUNE:

• Un centru naţional de informare, în cadrul Institutului Naţional de Sănătate Mintală care să ofere informaţii şi să întreţină un website pe sănătate mintală. Toate instituţiile care oferă îngrijiri de sănătate mintală şi toate organizaţiile pacienţilor/beneficiarilor/familiilor precum şi Liga Română pentru Sănătate Mintală ar trebui să aibă un site web. Centrul poate oferi ajutor tuturor instituţiilor pentu ca acestea să poată să îşi creeze şi exploateze site-urile. De asemenea, grupurile regionale pe sănătate mintală ar trebui să aibă un website cu link-uri către alte surse de informare.

• Centrul poate monitoriza campania Ministerului Sănătăţii.

• Consiliul naţional împotriva discriminării din România ar putea lansa o campanie pentru a crea o conştientizare mai bună asupra posibilităţilor de exprimare a plângerilor.

• Guvernul român ar trebui să promoveze o reţea de grupuri (platforme) regionale pe sănătate mintală. O parte a muncii lor ar trebui să fie reprezentată de programele antistigmă. Training-ul şi expertiza pot fi oferite de organizaţii care au dovedit a avea succes cum ar fi Orizonturi, în cooperare cu alte organizaţii cum ar fi Hamlet Trust din UK.

Mass-media

Informaţia de bună calitate este unul din principiile de bază ale Relaţiilor Publice (PR).

Jurnaliştii şi publicul apreciază să aibe informaţii la un nivel de bază prin intermediul internetului. Interesul presei poate fi schimbat gradual dinspre scandalurile de presă spre ştirile pozitive. Implementarea politicilor de sănătate mintală oferă o varietate de posibilităţi de ex., deschiderea centrelor comunitare de sănătate mintală, instruirea nurselor de psihiatrie, etc.

O activitate de PR de bună calitate este necesară pentru a face mai atrăgătoare o carieră în domeniul sănătăţii mintale şi pentru a-i oferi un statut mai înalt în societate şi în special în cadrul profesiilor medicale. Ca rezultat al statutului mai înalt, se vot putea cere salarii mai mari.

Jurnalismul/PR este, ca şi medicina, o profesie.

PR poate fi făcut chiar şi de către pacient/beneficiar/organizaţiile de familii, în special la nivel local.

La nivel local, informaţia prin radio şi presa locală s-a dovedit eficientă în Campuling. O platformă comună locală sau regională poate oferi contacte fructuoase.

ACŢIUNE:

La nivel naţional, este necesară existenţa unei persoane care să asigure munca de P.R.; la nivel local, organizaţiile de pacienţi/consumatori/familii pot ajuta – de exemplu, oferirea de informaţii locuitorilor dintr-un anumit cartier despre un proiect de locuinţe protejate şi despre cum ar putea reacţiona faţă de oameni cu tulburări (uşoare) de comportament. Institutele de educaţie (de ex., medicale, nursing, pedagogice, etc) ar trebui să fie avute în vedere.

Medicii de familie

În cazul multor persoane care caută ajutor, medicul de familie este profesionistul cel mai de încredere şi primul apelat. El este, de asemenea, primul prag de trecut (vezi capitolul pe prevenţie). Medicul de familie va trata din ce în ce mai mult tulburări psihiatrice uşoare, cu ajutorul, în viitor, a unei asistente, psiholog şi psihiatru din cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală.

Pacientul va trebui să depăşească un nou prag atunci când îi este recomandat să consulte un specialist psihiatru. Înălţimea acestui din urmă prag depinde de atitudinea medicului de familie faţă de sănătatea mintală în general şi faţă de psihiatrii în special.

ACŢIUNE

• Medicii de familie ar trebui să-şi dezvolte o atitudine mai pozitivă faţă de psihiatrie şi sănătatea mintală. Acest obiectiv poate fi atins printr-o regândire a stagiului de psihiatrie pentru rezidenţi (medicii de familie)

• Medicii de familie ar trebui să participe în grupuri regionale de sănătate mintală

• Medicii de familie şi psihiatrul ar trebui să ajungă la un acord asupra modului în care pacienţii pot fi trimişi şi externaţi (de ex., informaţia necesară; modul de a face faţă unui pacient; factorii sociali; consultaţia la externare etc).

Bugetul estimat pentru Varianta 1 este de 6 milioane de euro, bani ce provin din fonduri europene.

Varianta 2: Organizaţii de pacienţi/consumatori/familii.

Nevoile pacienţilor sunt puncte centrale ale planificării moderne a tratamentului. Pe perioada bolii lor, pacienţii nu sunt întotdeauna capabili să-şi definească nevoile dar, după o perioadă, ei trebuie consideraţi ca surse valoroase de informaţii pentru doctori, profesionişti, responsabilii cu managementul şi politicile. Organizaţiile de pacienţi pot opera la mai multe nivele – în instituţii ca parte a board-ului însărcinat cu management-ul. Un reprezentant al pacienţilor/familiilor ar trebui să fie membru al consiliului de administraţie al instituţiilor de stat.

În ONG-uri, un reprezentant poate fi membru al board-ului. Organizaţiile de pacienţi pot realiza teste de control al calităţii. Ele îşi pot împlini acest rol daca au o instruire adecvată şi există facilitare.

ACŢIUNE:

• Poziţia organizaţiilor de pacienţi/consumatori/familii ar trebui formalizate legal. Acest lucru este posibil prin aplicarea legii sau printr-o extensie a legii sănătăţii mintale sau printr-o decizie ministerială. Trebuie definit în ce arie se vor aplica aceste măsuri şi cum vor fi selectaţi reprezentanţii.

• Membrii organizaţiilor de pacienţi/consumatori/familii ar trebui să primească educaţie şi training. (acest lucru poate fi obţinut cu ajutorul organizaţiilor surori din străinătate)

• Organizaţiile de pacienţi/consumatori/familii ar trebui să realizeze planuri de acţiune. Ministerul sănătăţii ar trebui să susţină financiar planurile aprobate ale acestor organizaţii timp de minim 5 ani.

Varianta 3: Promovarea sănătăţii mintale şi protecţia şi prevenţia tulburărilor mintale

Acest capitol cuprinde un program de acţiune pentru promovarea sănătăţii mintale, protecţia şi prevenţia tulburărilor mintale. Se acordează cu strategia naţională privind sănătatea mintală şi cu recomandările organismelor internaţionale precum UE şi OMS pentru a face demersuri de promovare a sănătăţii mintale, pentru a preveni afectarea sănătăţii mintale şi pentru a se soluţiona problemele legate de stigmă şi drepturile omului. Unele programe pot fi inspirate de acţiuni care au fost declarate ca eficiente de către OMS şi în carta verde a UE.