Structura organizației - Casa Județeana de Pensii Bistrița Năsăud

Problema principală legată de reforma administraţiei publice o constituie managementul reformei în procesul de aplicare a acesteia în practică.

Reforma administraţiei publice urmăreşte schimbarea unor procese şi structuri complexe, şi, mult mai important, a modului de gândire. Un risc important in realizarea reformei administraţiei publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, rămânând astfel puţin timp pentru a căuta noi soluţii la disfuncţionalităţile apărute.

Condiţiile existente în societatea românească în prezent impun ca administraţia să fie angajată într-un proces de schimbare pe 4 planuri:

Strategic,legal,organizaţional,cultural

Odată cu dezvoltarea societăţii informaţionale, introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor ridică noi provocări pentru administraţia publică dar în acelaşi timp aceasta oferă posibilităţi mult mai mari pentru o activitate mai eficientă şi mai aproape de cetăţean; creşterea capacităţii administrative îmbunătăţeşte considerabil posibilitatea României de a-şi apăra interesele pe plan european şi mondial.

Necesitatea reformei este determinată, atât de factori interni (management, probleme sociale şi economice) cât şi de factori externi (internaţionalizarea şi dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei).

Reforma administraţiei publice centrale şi locale necesită dezvoltarea unui corp al funcţionarilor publici profesionist, stabil şi neutru politic, un deziderat necesar pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană.

O democraţie tânără are nevoie de repere normative pe care entuziasmul începutului de drum nu se poate înlocui. România se confruntă cu acele probleme generate de lipsa unei tradiţii democratice îndelungate, de o acumulare de experienţă în domeniu. Procesul de tranziţie constă tocmai în această încercare de a produce din mers norme, cutume şi uzanţe care să coordoneze viaţa publică, să depăşească starea de anemie produsă după prăbuşirea dictaturii. Numai că ordinea nu se reduce la textele juridice. Apar profesii noi, a căror existenţă era de neconceput cu 14 ani în urmă şi care acum alcătuiesc un teren pe care, departe de a-l stăpâni, putem spune că aici măcar nu l-am explorat în întregime.

Tranziţia la un nou regim politic a impus noi necesităţi, presa a devenit liberă şi comunicarea ei cu instituţiile statului a cunoscut alţi parametri. Acesta este contextul care a reclamat construcţia instituţiei purtătorului de cuvânt în administraţia publică.

Instituţiile, indiferent de tipul lor şi nivelul la care funcţionează nu se afirmă numai prin trăsăturile lor specifice, ci şi prin imaginea lor socială de parteneri viabili şi credibili în relaţiile cu alte organizaţii şi instituţii. În această situaţie, un rol esenţial revine imaginii sedimentate în mentalul colectiv, imaginii caracterizate de continuitate şi consecvenţă. Componentele instituţionale, serviciile acesteia trebuie să răspundă aşteptărilor cetăţenilor şi organizaţiilor cu care cooperează şi relaţionează.

Doresc să prezint câteva date despre instituţia in care lucrez, făcând o scurtă introducere despre Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi apoi prezentarea propriu-zisă a Casei Judeţene de Pensii, Bistriţa-Năsăud, tocmai pentru a se observa raporturile care există între cele două.

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, (CNPAS), este o instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administrează şi gestionează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în vederea aplicării politicilor şi programelor în domeniu ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Aceasta are în subordine casele judeţene de pensii şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, denumite în continuare case teritoriale de pensii, care sunt servicii publice descentralizate investite cu personalitate juridică (cred că ar trebui să se vorbească aici de desconcentrare şi nu de descentralizare).

De asemenea CNPAS asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii caselor teritoriale şi locale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislaţiei în domeniul specific de activitate şi al realizării integrale a sarcinilor şi atribuţiilor ce revin acestora.