Transparența - O Necesitate a Activității în Sfera Serviciilor Publice

Cei care au tras pentru prima dată un semnal de alarmă cu privire la lipsa transparenţei decizionale în sfera Serviciilor publice,au fost reprezentanţii mass-media. Prin articolele lor aceşti „apărători” ai dreptăţii au încercat să convingă opinia publică de faptul că ceva nu merge bine în România post-decembristă .Însă tindem să credem că cetăţenii erau deja convinşi de nivelul scăzut de trai al acestora şi de lipsa cooperării din partea statului pentru a îmbunătăţi lucrurile.

După trecerea de la un regim totalitar comunist la unul democratic s-au schimbat şi actorii principali ai vieţii politice .Locul dictatorului ce conducea de unul singur ţara,a fost luat de Guvernul numit în mod democratic. Cu toate că Parlamentul este principalul organ abilitat să creeze legea,Guvernul este cel care pune în aplicare legile în modul in care doreşte. Pe lângă multe alte reproşuri care s-au făcut tuturor Guvernelor post-decembriste a fost şi unul foarte important din punctul nostru de vedere-comunicarea deficitară cu cetăţenii şi lipsa transparenţei decizionale în deciziile administrative. Ştim cu toţii cât s-a scris în presă despre deciziile luate de către administraţia publică,în urma unor ordine primite de la partidele politice aflate la putere în acel moment.Prin aceste decizii se urmărea satisfacerea interesului unor grupuri de persoane şi nu interesul general,aşa cum era normal.

O alta anomalie era şi este , greutatea cu care se realizează comunicarea între cetăţeni şi puterea statală. Dacă un simplu om dorea să-i fie rezolvată o cerere, acesta era plimbat de la un birou la altul,de la o direcţie la alta ,până când omul se lăsa păgubaş şi nu mai cerea nimic. Şi daca avea totuşi norocul să ajungă la biroul abilitat să-i rezolve cererea,omul nostru se confrunta cu o altă problemă. Nu i se rezolva cererea dacă nu contribuia şi el cu o mica sumă de bani ,la bunăstarea funcţionarului de la acel birou. şi toate acestea pentru o simplă cerere!

Toate aceste acţiuni au fost reunite de ziarişti şi analişti politici în două cuvinte:birocraţie şi corupţie. Aceste cuvinte ne dau fiori,pentru că le putem auzi peste tot pe unde mergem:pe strada,în şcoli,în spitale,în facultăţi,în poliţie chiar şi în sălile de judecată. Vom încerca să aflăm originile acestor probleme şi vom încerca să găsim o cale de a diminua ,dacă nu de a eradica aceste probleme.

Putem afirma că aceste două fenomene dăunătoare societăţii româneşti, îşi au originea în modul în care se iau deciziile administrative. Decizie administrativă poate fi considerat orice act al administraţiei publice centrale sau locale şi orice acţiune sau chiar abstinenţă prin care se urmăreşte realizarea de efecte juridice. Este un act voliţional de putere al administraţiei prin care se realizează însăşi activitatea executivă.

Nu vom putea desprinde activitatea administrativă de factorul politic, nici nu vom putea acuza reprezentanţii Guvernului că urmează ideile unor partide politice. În fond şi la urma urmei Guvernul are la bază partidele politice.

Periculos, este cazul în care administraţia publică caută să satisfacă numai interesul partidului pe a cărui program de guvernare se bazează. În acest caz deciziile luate vor favoriza o mână de oameni ,nemulţumind alte câteva milioane de cetăţeni de rând. Iar această situaţie contravine scopului general pentru care a fost creat statul:de a stabili unele mijloace de îngrădire(acceptate de toţi),de a crea un cadru în care să fie respectate drepturile si libertăţile fundamentale ale tuturor cetăţenilor. Trebuie să fie o proporţionalitate între libertăţile fundamentale ce sunt limitate şi interesul general ce trebuie protejat.