Analiză de conținut

1. Definire si caracterizare generala

Analiza de continut este o metoda documentara. Mai concret o metoda de analiza si interpretare a informatiilor, a mesajelor. In general se vorbeste de doua sensuri in utilizarea termenului de analiza de continut: unul mai larg si unul restrans. Din aceasta perspectiva pe noi ne intereseaza in prezent mai ales sensul restrans.

In sens larg, analiza de continut este utilizata din perioade foarte indepartate sub forma analizei literare, in analiza critica a diferitelor doctrine filosofice, sociologice, politice sau in analiza textelor diferitilor reprezentanti de marca ai respectivelor domenii de activitate.

In acest sens larg, analiza de continut are un caracter eminamente calitativ. Cauta sa surprinda semnificatii calitative, cauta sa exploreze foruri informationale care intemeiaza anumite mesaje si care nu intamplator sunt formulate explicit. Este o analiza in care mesajul este cautat nu doar in textul propriu-zis ci si in subtext. Este o analiza in mare masura specultiva bazata nu doar pe textul explicit in care analistul forjeaza in ceea ce este doar sugerat. Analistul isi va pune amprenta propriei subiectivitati in analiza mesajelor. Analisti diferiti vor ajunge la concluzii diferite uneori opuse cand decodifica mesajele. Este o analiza insuficient de structurata sau structurabila in maniere diferite. Practic este o analiza care conduce la interpretari excesiv de relative. Constatam ca aceasta analiza calitativa are virtuti in ceea ce priveste nuantele, conectarea titlului la subtext, a mesajului la fondurile sale informative latente dar datorita subiectivitatii pe care o implica prezinta si defecte. Defectul major este ca nu toti analistii ajung la aceeasi concluzie. Vina nu este a analistului, ea rezida din caracterul intrinsec acestui tip de analiza. In consecinta, la jumatatea sec XX, cand sociologia se implica in cercetari standardizate predominant cantitative se evidentiaza o reactie impotriva manierei calitativ speculativiste de promovare a analizei de continut. Aceasta pt a corija defectele acesteia.

Punctul istoric de referinta l-a constituit o necesitate practica. In timpul celui de al doilea Razboi Mondial in SUA functiona o lege care interzicea mass-mediei americane sa desfasoare propaganda nazista. S-a constat insa ca unele ziare incalcau legea dar intr-o forma mascata, nu pe fata, sugerand doar teze din arsenalul doctrinei naziste. In eventualitatea unor procese, prin analiza calitativa a textelor era imposibil de dovedit cu claritatea impusa de dovedirea juridica.

Solutia a fost gasita in elaborarea si promovarea unor tehnici de analiza de continut mai standardizate care sa depisteze mai clar continutul mesajelor inclusiv ascunse sau sugerate. In consecinta s-a lucrat la elaborarea tehnicilor unei analize de continut in care componenta cantitativa era dominanta. In acest sens s-au pus bazele analizei de continut in sensul ei restrans riguros cantitativ. Este vorba de operationalizarea mesajelor in componentele informationale care le sustin, demers usor cuantificabil si care conduce la concluzii mult mai obiective si mai greu de combatut privind semnificatia mesajelor.

Asadar in sens restrans analiza de continut restrange subiectivitatea circumscrisa persoanei analistului prin mai multe aspecte. In primul rand prin promovarea si utilizarea unor procedee mai standardizate. Prin structura relationala si chiar reorganizata informatiile brute din texte devin mai pretabile unor anumite aprecieri de rigurozitate obiectiv stiintifice.

Un moment important in elaborarea tehnicilor moderne ale analizei de continut l-a avut Harold Lasswell. Acesta a propus un model paradigmatic complex si eficient de analiza a mesajelor promovate prin sistemul comunicarii in general si sistemul mass-media in special. Se propune o analiza structurata care relationeaza principalele componente ale procesului comunicational. Concret analiza ar trebui sa se focalizeze asupra problemelor circumscrise urmatoarelor 5 intrebari:

Cine comunica?

Ce comunica?

Cui comunica?

Cum comunica?

Cu ce rezultate comunica?

Cele 5 repere propuse de Lasswell ca referentiale ale analizei de continut au amplificat considerabil problematica careia trebuie sa ii raspunda aceasta metoda. Ulterior modelul lui Lasswell a fost completat si cu alte coordonate de analiza: scopul si motivul comunicarii, beneficiarul de facto, contextulitatea economico-politica in care se realizeaza comunicarea, contextualitatea racordata la fiecare din componentele actului comunicational.

In prezent, analiza de continut in sensul ei restrans este o metoda indispensabila stiintelor comunicationale in general si a comunicarii de masa sau politico-electorala in special. In plus aceasta metoda a devenit foarte rafinata, din cantitativa s-a transformat in calitativ-cantitativa ea intemeind chiar o profesie. Este vorba de o profesie care potenteaza importanta mesajelor promovate prin mass-media si care acorda privilegiu si credibilitate serviciilor de informatii.

In ceea ce piveste definirea analizei de continut in sensul sau restrans vom constata ca initial au fost promovate definitii extrem de restrictive axate exclusiv pe coordonata cantitativa si pe analiza de text-manifest. Si analiza pur calitativa are dezavantaje. Ea restrange prea mult aria cercetarii. In plus nu tot ceea ce implica o frecventa calitativa mare este si foarte important. Sunt idei a caror simpla prezenta are o semnificatie deosebita dupa cum sunt idei a caror absenta este foarte importanta pt decodificarea mesajelor.

Ulterior, constatandu-se defectele analizei strict cantitative s-a trecut in mod corect la promovarea unor tehnici de analiza calitativ-cantitativa in baza careia defectele celor doua analize opuse sunt neutralizate prin virtutile lor.

In acest sens vom enunta o definitie care exprima complexitatea unei analize calitativ-cantitative:

„Ansamblul de tehnici de cercetare calitativ/cantitativa a comunicarii verbale/nonverbale constand in identificarea si descrierea obiectiva si sistematica a continutului manifest/latent al comunicarii in vederea formularii unor concluzii stiintifice privind personalitatea celor care comunica, societatea in care se realizeaza comunicarea precum si comunicarea insasi ca interactiune sociala.”

Cercetarile bazate pe promovarea tehnicilor analizei de continut sunt foarte utile pentru investigarea continutului informational ale mesajelor prin promovarea unor raporturi comparative intre sisteme de referinta caracterizate de manifestarea unor variabile atat comune cat si diferentiate.

Concret este vorba despre compararea continuturilor informationale a limbajelor si a stilurilor de redactare referitoare la aceeasi tema, emise de aceeasi sursa sau surse diferite, in acelasi interval de timp sau intervale diferite, surse aflate in aceleasi contextualitati sau in contextualitati diferite, avand aceleasi obiective sau obiective diferite prin raportare la acelasi destinatar sau destinatari diferiti.