Butoiul cu pulbere al Asiei

În lucrarea Butoiul cu pulbere al Asiei: Marea Chinei de Sud și sfârșitul stabilității în Pacific, publicată în anul 2014 și tradusă în limba română în 2016, autorul Robert D. Kaplan analizează previziunile lui cu privire la accentuarea tensiunilor din Pacific, tensiuni generate de creșterea capacității navale chineze, care devine din ce în ce mai provocatoare pentru dominația regională a Statelor Unite ale Americii. În opinia mea, cartea oferă o nouă abordare a analizei politicii SUA- China, având comparații ale puterilor navale, oferite alături de descrieri ale culturii din Asia de Sud- Est și perspective de la comandanți militari de nivel superior. În timp ce Robert Kaplan oferă câteva previziuni pentru viitor, este clar că o poziție mai fermă a Chinei va forța SUA și partenerii săi regionali să ia decizii dificile în legătură cu alianțele strategice și dezvoltarea militară.

Cartea este alcătuită din 8 capitole, precedate de un prolog (denumit Ruinele Champei), intitulate după cum urmează: Dilema umanistă (1), Marea Caraibilor a Chinei (2), Soarta Vietnamului (3), Un concert de civilizații? (4), Bunul autocrat (5), Povara colonială a Americii (6), Berlinul Asiei (7), Starea naturală (8) și se încheie cu un epilog, numit Mahalalele din Borneo.

Unul dintre punctele forte ale acestei lucrări, după părerea mea, este că autorul Robert Kaplan a călătorit pe scară largă în Asia în timp ce scria, astfel încât el oferă perspective bazate pe întâlnirile pe care le-a avut din Vietnam la Singapore cu liderii politici și militari, care au proclamat în mod constant importanța relațiilor bilaterale de securitate cu Statele Unite ale Americii. Faptul că autorul își prezintă experiențele proprii și prezintă realitatea din zona Mării Chinei de Sud, văzută prin ochii săi aduce un mare plus lucrării. De asemenea, el a citit foarte multă istorie, astfel încât lucrarea este presărată cu aluzii spre Walter Benjamin, Titus Livius, Machiavelli și Tucidide, care sunt în general bine alese și semnificative. Kaplan are abilitatea de a pune problemele contemporane într-un context istoric și geografic vast. Acesta este optimist în ceea ce privește ambițiile Chinei și susține puterea în creștere a regiunii, fiind convins de faptul că această regiune va fi inima afacerilor globale în secolul 21, nu doar datorită evoluției rapide a multora dintre aceste state, cât și datorită creșterii demografice. Acest optimism al lui Kaplan este într-o anumită măsură justificat, deoarece China a devenit o putere cu o influență semnificativă și care este în continuă creștere, însă eu nu sunt întru totul de acord cu acest optimism, deoarece consider că nu trebuie neglijată nici influența Statelor Unite ale Americii, care este un stat mai puternic și mai impunător și care are, de asemenea, propriile interese în zona Mării Chinei de Sud.

Robert D. Kaplan începe prin a descrie, în epilog, influența istorică a Indiei asupra Vietnamului, pe care el o descrie ca un fel de zonă culturală dintre două mari puteri asiatice. Deși China are o influență în creștere nu trebuie scoasă din vedere nici prezența Indiei și a amprentei pe care aceasta și-a lăsat-o asupra acestei zone.

După cum arată el, mai mult de jumătate din transporturile comerciale maritime din lume traversează apele din această regiune, cea a Chinei de Sud, ceea ce nu este deloc surprinzător dacă avem în vedere nevoile energetice ale Japoniei și Chinei, precum și amploarea exporturilor din țări cum ar fi Coreea. De asemenea, Marea Chinei de Sud poate avea rezerve de petrol și gaze naturale, deși importanța acestora poate fi supra-accentuată în unele părți ale cărții. Problema de onoare și de naționalism este, probabil, mult mai importantă pentru a înțelege de ce statele din Asia plasează o astfel de importanță asupra unor recife sterpe și insule împrăștiate, multe dintre ele neavând nici măcar acces la apă proaspătă.

În primul capitol, Kaplan susține că dezvoltarea militară a Chinei alimentează, de asemenea, o cursă a înarmărilor regională. În ultimii ani, cheltuielile militare ale Chinei au fost pe locul doi, după cele ale Americii, iar cifrele anunțate pentru anul 2015, confirmă existența unei creșteri de 10% a bugetului militar. Ca răspuns, multe dintre națiunile asiatice din est și sud-est s-au implicat în dispute teritoriale cu China și privesc cu îngrijorare tendințele sale actuale de desfășurare militară. În același timp, aceste țări (de exemplu Vietnam, Singapore, Filipine sau Malaezia) și-au mărit investițiile în tehnologii militare moderne, mai ales nave de război, rachete și sisteme de apărare anti-rachetă.