Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor

Odată cu semnarea în 1992 a Tratatul de la Maastricht liderii UE decid înfiinţarea Comitetului Regiunilor (CoR), ca adunare consultativă care le va da regiunilor şi oraselor posibilitatea de a se face auzite în cadrul procesului decizional din UE şi va constitui o legătură directă între instituţiile de la Bruxelles şi cetăţeni. În martie 1994, CoR îşi organizează prima sesiune plenara la Bruxelles şi avea 189 de membri. Odată cu creşterea numărului tărilor cara au aderat la UE au crescut şi numărul membrilor în consiliu, în prezent CoR are 344 de membri din cele 27 de țări ale UE și activitatea sa este organizată în șase comisii diferite. Membrii CoR sunt numiţi de guvernele statelor membre pentru mandate a câte 4 ani.

Sediul Comitetului Regiunilor

CoR a fost creat pentru a aborda două aspecte principale:

În primul rând, aproximativ trei sferturi din legislația Uniunii este pusă în aplicare la nivel local sau regional și, prin urmare, este logic ca reprezentanții locali și regionali să aibă un cuvânt de spus în elaborarea noii legislații a Uniunii Europene.

În al doilea rând, a existat o anumită îngrijorare legată de faptul că opinia publică este lăsată în urmă, în timp ce construcția UE avansează. O modalitate de a corecta acest decalaj o constituie implicarea acelui nivel de guvernare cu reprezentanți aleși aflat cel mai aproape de cetățean.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona conferă CoR un rol consolidat de-a lungul procesului legislativ. Noul tratat impune Comisiei Europene să consulte, încă din faza prelegislativă, autoritățile locale și regionale, precum și asociațiile acestora de pe teritoriul Uniunii Europene. CoR, care reprezintă vocea autorităților locale și regionale la nivelul UE, intervine într-un mod cât se poate de activ încă din această fază preliminară.

După prezentarea propunerii legislative de către Comisie, consultarea CoR este din nou obligatorie dacă propunerea privește unul din numeroasele domenii strategice cu impact direct asupra autorităților locale și regionale. Tratatul de la Maastricht a stabilit cinci astfel de domenii: coeziunea economică și socială, rețelele transeuropene de infrastructură, sănătatea, educația și cultura. Tratatul de la Amsterdam a adăugat cinci noi domenii: politica privind ocuparea forței de muncă, politica socială, protecția mediului, formarea profesională și transportul. Tratatul de la Lisabona a extins și mai mult domeniul de acțiune a CoR, adăugând la lista domeniilor politice în care acesta trebuie consultat protecția civilă, schimbările climatice, energia și serviciile de interes general.