Convergența dintre piața unică și politică de coeziune economică, socială și teritorială

Fenomenul unificarii europene este unul foarte complex si pentru a intelege acest fenomen trebuie sa clarificam concepte care se refera la fenomene economico-politice aparute si dezvoltate dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Unul din aceste concepte este cel de piata unica, care a fost introdus prin Tratatul de la Roma in 1957.

Piata unica este un pilon central al Uniunii Europene si consta in cele patru libertati: libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor. Este necesara aprofundarea celor patru elemente presupuse de piata unica.

(1) Libertatea de circulatia a bunurilor se refera la existenta unor reglementari si standarde privind caracteristicile produselor comune pentru toate statele membre.

(2) Libertatea de circulatie a serviciilor presupune prevederi legislative comune la nivelul Uniunii Europene in domeniul serviciilor bancare si financiare. Insa in acest domeniu nu a fost atins nivelul de performanta atins de liberalizarea circulatiei marfurilor, deoarece reprezinta o problema mult mai dificila. Sectorul serviciilor fiind mult mai vast, iar creearea conditiilor ca serviciile oferite de firme care opereaza in principal intr-un capat al continentului sa fie disponibile cetatenilor din celalat capat al continentului in conditii de competitie echitabila este foarte dificila.

(3) Libertatea de circulatie a fortei de munca ar consta in posibilitatea oricarei persoane de a lucra oriunde in spatiul european. Cu toate acestea crearea unor politici unificate de imigratie/emigratie este in continuare o problema ramasa restanta pe agenda Uniunii, acest domeniu inscriindu-se in zona votului unanim in Consiliul Uniunii, ceea ce ne arata ca statele membre sunt retincente in luarea in considerare a unor solutii pentru aceasta problema. Barierele privind liberalizarea fortei de munca inca se pastreaza, in ciuda unor eforturi depuse in directia creeari unor politici de coeziune sociala. Acestea din urma au fost introduse prin Fondul Social European(FSE), care isi propune sustinerea si imbunatatirea fortei de munca prin intermediul educatiei si initiativei de recalificare pentru muncitorii din zona declinului industrial.

(4) Libertatea de circulatie a capitalurilor presupune posibilitatea efectuarii unor operatiuni financiare in afara granitelor si dreptul firmelor de a investii in companii straine si de a lua parte la managementul acestora.Pentru ca aceasta sa fie realizata statele membre ar trebui sa cedeze suveranitatea privind politicile de reglementare a influxurilor si fluxurilor de capital strain. Acest lucru ar presupune lipsa concurentei in ceea ce priveste plasarea de capitaluri indifirent de tara sau domeniu.

Un alt aspect semnificativ al pietei unice este libera circulatie a persoanelor introdus de acordul Schengen, prin care au fost ridicate frontierele externe ale statelor si a fost intarit controlul la frontierele UE, acesta incluzand porturile si aeroporturile. Cu toate acestea nu toate statele au semnat acest acord, exemplul fiind Marea Britanie si Irlanda.

Pantru desavarsirea libertatilor mai sus mentionate este necesara inlaturarea disparitatilor regionale, o problema cu care Uniunea Europeana s-a confruntat inca de la inceput. Acest proces poate fi realizat prin intermediul unor politici europene comune, dintre care un accent important se pune pe politica de coeziune economica,sociala si teritoriala.Aceasta se situeaza alaturi de Piata Unica si Uniunea Economica si Monetara printre obiectivele prioritare ale Uniunii.

Scopul politicii de coeziune este de a reduce disparitatile regionale de ordin politic si economic existente intre statele membre, conducand astfel la eficientizarea si realizarea optima a principiilor presupuse de Piata Unica. Mai mult , politica de coeziune serveste la evitarea sau reducerea pe cat posibil a esecurilor pietei (eng: market failures). Una din perspectivele prin care este tratat conceptul de coeziune este prin relationarea sa cu regularizarea pietei, mai exact cu apropierea mecanismului pietei de modelul ideal descris de urmatoarele caracteristici: alocare eficienta a resurselor si mijloacelor de productie, echilibru in raporturile de eforturi si efecte si o maximizare pe cat posibil a surplusurilor economice pentru bunastare sociala (pareto optimum).

O alta abordare a politicii de coeziune este aceea conform careia aceasta se axeaza in principiu pe sustinerea dezvoltarii regiunilor sarace sau mai putin dezvoltate, pe acordarea de sprijin comunitatilor locale dintr-o regiune ridicand potentialul de crestere endogena al acestora. Aici intervine ideea de endogenizare a cresterii sau crestere endogena intr-o regiune, care se refera la activitatile ce contribuie la durabilitatea si sustenabilitatea dezvoltarii. Cresterea endogena a unei regiuni este bazata pe mecanismele si factorii definiti de noua teorie a cresterii: cresterea resurselor umane si a productivitatii factorilor traditionali prin educatie, inovatie si transfer de tehnologii si capital.