De ce Diferă Politicile Publice

Educaţie, sănătate, asistenţă socială, transport în comun, drumuri naţionale, egalitate de şanse acestea sunt câteva dintre aspectele ce formează contextul social în care ne desfăşurăm vieţile. În lipsa lor, viaţa ar fi, cu siguranţă, insuportabilă, privind din perspectiva privilegiată în care ne situăm ca beneficiari ai acestor avantaje. Chiar dacă fiecare individ are nevoi educaţionale sau medicale diferite, oricine are astfel de nevoi. Iar nivelul de dezvoltare al unei societăţi este strâns legat de angajamentul membrilor săi ca orice individ să beneficieze de instrumente elementare de dezvoltare, supravieţuire - de egalitate de şanse. Transpunerea in practică a acestor angajamente cu privire la bunăstarea membrilor societăţii se realizează prin intermediul politicilor publice.

Politicile publice reprezintă o serie de decizii interdependente care au în vedere alegerea obiectivelor de realizat, a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea scopului propus în contexte diferite. Prin politici publice se răspunde unor nevoi apărute în cadrul societăţii, astfel încât să se reducă decalajele referitoare la un domeniu sau altul. Prin ele statul intervine în activitatea economică şi socială. El modifică realitatea, într-o direcţie dorită.

Promovarea egalităţii de şanse şi a nondiscriminării (prima temă la care se gândeşte toată lumea este aceea a discriminării femeilor) reprezintă una dintre priorităţile agreate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, încorporată, sub diferite forme, în toate politicile Uniunii Europene.

Suedia şi România, ambele membre ale Uniunii Europene, au adaptat legislaţia europeană comună, în funcţie de cadrul legislativ specific, de cultura specifică şi de suportul pe care îl acordă populaţia unui anumit tip de măsuri. Aceste state distincte au angajat diferite strategii politice urmărind însă acelaşi scop. Atât România cât şi Suedia au printre principalele politici publice, politica ce priveşte egalitatea de şanse.

Misiunea politicii României este să promoveze integrarea principiului egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în politicile publice şi practicile asociate, ca parte componentă a democraţiei şi societăţii deschise, în scopul redefinirii statutului şi îmbunătăţirii condiţiei femeii în România.

Obiectivul îl reprezintă dezvoltarea şi implementarea de proiecte şi programe ce vizează conştientizarea societăţii româneşti cu privire la condiţia actuală a femeilor şi rolul pe care acestea pot şi trebuie să îl aibă în dezvoltarea socială a României.

Activitatea este fundamentată pe dezvoltarea de programe operaţionale desfăşurate în parteneriat cu principalii actori interesaţi de problematica genului social, la nivelul societăţii civile şi al autorităţilor publice. În pofida progreselor înregistrate, în special în domeniul educaţiei şi al ocupării, femeile încă mai întâmpină multe obstacole în atingerea unei egalităţi reale inclusiv în ceea ce priveşte concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională. Pentru ca egalitatea reală să fie un fapt împlinit, este nevoie nu numai de o îmbunătăţire a legislaţiei în sensul integrării principiului egalităţii ci şi, mai ales, de o schimbare a atitudinilor şi a comportamentelor, a stilurilor de viaţă şi a structurilor sociale care le împiedică pe femei să-şi dezvolte în mod liber personalitatea şi participarea activă în toate domeniile vieţii: economice, cultură, politică, etc.

Pentru ca aceste obiective să fie realmente eficiente, este necesară elaborarea unei strategii care să stabilească acţiuni ce trebuie îndeplinite, respectiv măsuri concrete precum şi termenele-limite de realizare, în aşa fel încât să fie posibilă evaluarea rezultatelor obţinute; totodată, să precizeze organele responsabile cu implementarea lor. Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi îşi propune să stabilească o serie de măsuri şi de garanţii, destinate să elimine orice formă de discriminare directă sau indirectă şi să permită exercitarea libertăţii omului şi a drepturilor sale fundamentale care au la bază principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

România a ratificat convenţiile internaţionale în domeniu şi-a transpus acquis-ul comunitar, dar, cu toate acestea, nu a reuşit să producă instrumente specifice de integrare a dimensiunii de gen în politicile publice, care să se adreseze inegalităţilor structurale şi sistemice. În România, unde există un cadru constituţional şi o legislaţie specifică privind tratamentul egal pentru femei şi bărbaţi pe piaţa muncii şi în politicile sociale, s-au adoptat o lege anti-discriminare şi una a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, au fost create instituţiile ce trebuie să le implementeze şi s-au făcut publice decizii privind formularea politicii de tip abordare integrată a dimensiunii de gen, inclusiv o nouă strategie lansată de către Guvern, prin Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse, după eşecul implementării celei anterioare, care însă nu a fost aplicată, ci pur şi simplu ignorată. Deci nu se poate spune despre un alt plan naţional pentru egalitatea de şanse, despre un caz de încheiere a unei politici şi formularea alteia noi în cadrul aceleiaşi agende formale, ci mai ales despre abandonarea unei politici, datorată insuficienţei organizaţionale, incapacităţii de a proiecta strategic un domeniu pornind de la identificarea nevoilor şi a intereselor reale ale grupului ţintă, absenţei instrumentelor de implementare a politicii şi mai ales lipsei de voinţă politică privind implementarea acesteia.