Educarea Rromilor

Stabilirea agendei

Populaţia de etnie rromǎ constituie, din punct de vedere numeric, al doilea grup minoritar etnic din România, dupǎ cel format din membrii etniei maghiare.

Conform datelor statistice oficiale, populaţia de etnie rromǎ din România numara, la Recensamântul populaţiei şi locuinţelor din 2002, 535.250 persoane din care 325.000 persoane (cca. 60%) locuiau în mediul rural. Studii independente au relevat, însǎ, cifre variind între 1 şi 2,5 milioane de persoane.

Situaţia socio-economicǎ a etniei rrome rǎmâne, încǎ, destul de dificilǎ. Populatia rromǎ se plaseazǎ la un nivel ridicat de pauperitate, riscul de sǎrǎcie în cadrul acestei etnii fiind, în 2003, de 3 ori mai ridicat faţǎ de riscul de sǎrǎcie la nivel naţional.

Comunitǎţile de rromi sunt afectate de diverse probleme: niveluri înalte ale şomajului (28%, conform datelor oferite de Recensamânt), venituri reduse, pregǎtire profesionalǎ şi educaţionalǎ scǎzute (cu efecte vizibile în participarea pe piaţa forţei de muncǎ), condiţii de locuit improprii şi acces limitat la serviciile publice. Astfel, o bunǎ parte dintre rromi lucreazǎ ca zilieri, neavând o sursǎ stabilǎ de venit.

Un numǎr mare de rromi (conform unor estimǎri, cca. 50.000 de persoane) nu au acte de identitate, fapt care are ca efect excluderea de la drepturile sociale (educaţie, asistenţǎ socialǎ, asigurari sociale, angajare legalǎ într-un loc de muncǎ etc.). Aceastǎ situaţie destul de grea este completatǎ, în special în mediul rural, de lipsa proprietǎţii asupra terenurilor agricole si asupra locuinţelor.

Pe lânga aceste realitǎţi, membrii etniei rrome ramân (deşi mai rar ca în trecut) subiecţi ai unor forme de discriminare legate de accesul la serviciile publice şi la piaţa forţei de muncǎ. Aceste atitudini sunt alimentate de stereotipuri şi prejudecǎţi înrǎdǎcinate în mentalul colectiv.

Cea mai importantǎ problemǎ a etniei rrome rǎmâne, însǎ, educarea acesteia.

2. Definirea problemei

Ca efect al degradǎrii accentuate a condiţiilor de viaţǎ ale populaţiei în perioada de tranziţie, se înregistreazǎ o înrǎutǎţire a nivelului de şcolarizare a copiilor rromi. Conform studiului realizat de Institutul de Cercetare a Calitǎţii Vieţii, „Rromii în România 2002”, 18% din copiii rromi cu vârsta cuprinsǎ între 7 şi 16 ani nu au fost niciodatǎ la şcoalǎ, 12% au ieşit din sistem înainte de finalizarea învǎţǎmântului obligatoriu, iar mai mult de o treime din rromi (38,6%) sunt analfabeţi funcţional.

Spre deosebire de etnia maghiarǎ care a optat pentru şcoli separate, populaţia de etnie rromǎ a refuzat categoric aceastǎ formǎ de organizare a educaţiei. Problema este cǎ populaţia rromǎ locuieşte de regulǎ în cartiere mǎrginaşe şi/sau rǎu-famate, iar şcolile amplasate în aceste zone, în care învaţa şi copiii rromi, au condiţii de învaţare inferioare. În aceste şcoli în care sunt preponderent elevi rromi, rata repetenţiei atinge valoarea de 11,3%, fiind aproape de trei ori mai ridicatǎ decât în cazul întregului sistem de învǎţǎmânt. Datoritǎ nivelului calitativ scǎzut al şcolii, aproape 20% din elevii rromi ajunşi în clasa a IV-a sunt analfabeţi funcţional.

Dupǎ 1989 s-a incercat tot mai mult educarea rromilor, dar rezultatele aşteptate nu au fost compatibile standardelor aşteptate.

Situaţia rromilor a constituit şi va continua sǎ constituie o problemǎ de interes pentru diverşi actori sociali, mai ales dupa integrarea Romaniei in UE.

În acest context, Guvernul României a incercat sǎ acorde o mai mare atenţie îmbunǎtǎţirii vieţii rromilor, dar nu prea s-a reuşit îndeplinirea celei mai importante probleme pentru comunitatea rromǎ şi anume educarea acestora. S-ar dori ca prin educare, rromii sǎ poatǎ participa la viaţa politicǎ, socialǎ şi culturalǎ a României. Astfel ei se angajează în apărarea valorilor democratice dobândind cunoştinţele, deprinderile, atitudinile şi abilităţile necesare. Acestea includ un angajament faţă de o ordine socială dreaptă şi umană, încredere mutuală, respect pentru drepturile şi identităţile celorlalţi, deschidere, abilităţi analitice, abilităţi interpersonale.

În acest context, educaţia rromilor constituie o problemǎ încă nerezolvată, cu consecinţe vizibile în plan social.

Dificultăţile întâmpinate sunt generate de patru categorii de cauze:

1. cele legate de modul de viaţă al rromilor (sărăcie cronică, tradiţii);

2. cauze care ţin de atitudinea cadrelor didactice şi a altor factori responsabili implicaţi în educaţia rromilor;

3. lipsa de corelare legislativă privind protecţia socială şi politica educaţională;

4. statutul incert al inspectorilor şcolari pentru rromi.

Una dintre problemele copiilor romi care vor să urmeze o şcoală constă în lipsa unei tradiţii în ceea ce priveşte educaţia. Deseori, succesul unui copil la şcoală depinde de mediul familial care trebuie să fie unul potrivit, în care membrii familiei să fie dispuşi să ajute copilul la efectuarea temelor de acasă. În multe cazuri, părinţii rromi nu preţuiesc valoarea educaţiei, pentru că nici ei nu au avut parte de una. În plus, un copil care, fie este la şcoală, fie îşi face temele, nu poate ajuta la treburile casei şi nici nu poate câştiga banii de care au atâta nevoie.

În domeniul educaţiei, au fost definite urmãtoarele prioritãţi

• asigurarea accesului romilor la educaţia obligatorie;

• îmbunǎtǎţirea calitǎţii educaţiei;

• implementarea programelor de integrare şi de desegregare;

• extinderea accesului la educaţia preşcolarǎ;

• îmbunǎtǎţirea accesului la educaţia postsecundarã şi a adulţilor.

3. Identificarea alternativelor şi alegerea soluţiilor

• elaborarea unui program de stimulare a participǎrii şcolare şi de reducere a abandonului şcolar, în special în segmentele sǎrace ale populaţiei de rromi;

• analiza posibilitǎţii de organizare a unor instituţii de învaţǎmânt primar, secundar şi profesional pentru rromi (arte şi meserii, învaţǎmânt vocaţional, formare şi reconversie profesionalǎ, etc.);

• conceperea şi implementarea unor programe de formare a mediatorilor şcolari şi de perfecţionare pentru cadrele didactice în domeniul educaţiei interculturale;

• introducerea temelor de prevenire şi combatere a discriminǎrii în trunchiul comun al programei şcolare;

• introducerea în programele de pregǎtire ale specialiştilor în administraţie publicǎ, asistenţǎ socialǎ, sǎnǎtate, poliţie, învaţǎmânt a unor module didactice dedicate problemelor sociale si economice ale rromilor;

• conceperea şi implementarea unor programe de încurajare a participǎrii pǎrinţilor rromi la procesele educaţionale din şcoalǎ şi din afara ei;

• adoptarea de mǎsuri legislative în sprijinul rromilor, în scopul acordǎrii de facilitǎţi în domeniul educaţiei pentru rromi şi din perspectiva promovǎrii rromilor în posturi ale administraţiei şcolare (directori de şcoli şi inspectori şcolari);

• acordarea în continuare de facilitǎţi şi de locuri subvenţionate speciale pentru tinerii rromi care doresc sǎ urmeze colegii universitare şi facultǎţi;

• obligativitatea unitǎţilor şcolare şi a inspectoratelor şcolare judeţene sǎ organizeze în permanenţǎ cursuri de recuperare şcolarǎ pentru rromi, prin toate formele de învaţǎmânt aprobate, în raport de solicitǎrile individuale şi ale organizaţiilor rromilor din zona de responsabilitate;

• atragerea tinerilor rromi spre instituţiile de formare a funcţionarilor publici şi a personalului din instituţiile publice (facultǎţi de asistenţǎ socialǎ, administraţie publicǎ, medicinǎ, academii şi şcoli militare pentru formarea ofiţerilor şi subofiţerilor de poliţie, etc.);

• stimularea accesului la educaţie prin asigurarea gratuitǎ a unei mese pentru toţi elevii din ciclul primar si secundar.