Instituția Șefului de Stat în Republica Moldova

Instituţia şefului de stat în Republica Moldova

În cadrul puterilor statului, puterea executivă se distinge prin conţinutul şi trăsăturile sale specifice. Ea este organizată într-un organ statal unic sau în două structuri şi activează conform atri¬buţiilor concretizate, de regulă, de Constituţie. în cazul organizării puterii executive din două organe statale, se subliniază caracterul dualist, „bicefal" al acesteia . Tocmai asemenea caracter are puterea executivă în Republica Moldova. Ca urinare, atribuţiile puterii execu¬tive sunt repartizate nu numai Guvernului, ci şi şefului statului.

În ţara noastră, instituţia şefului statului apare în urma multiplelor discuţii publice şi dezbateri parlamentare, fiind menită în principal să consolideze ordinea constituţională şi suveranitatea statului, să asigure securitatea şi ordinea publică, să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum şi pentru a îmbunătăţi interacţiunea dintre organele centrale ale puterii de stat şi cele ale administraţiei de stat. Iniţial funcţia de Preşedinte al Republicii se instituie la sesiunea extraordinară a Sovietului Suprem al RSS Moldova prin Legea nr. 250-XII din 3 septembrie 1990 Cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte al Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi la introducerea unor modificări şi completări în Constituţia RSS Moldova. Prin această lege a fost modificată Constituţia, prin instituirea unor prevederi ce stabileau că şeful statului este Preşedintele Republicii, a cărei alegere se efectuează direct de cetăţenii ţării pe baza dreptului electoral universal, egal şi direct în condiţiile votării libere şi secrete. Nu putem fi de acord cu constatările Curţii Constituţionale referitoare Ia instituirea funcţiei de Preşedinte, argumentele invocate de Curte pot fi valabile doar pentru calcularea numărului mandatelor. In aspect formal, Curtea nu a luat în consideraţie faptul că după proclamarea independenţei ţării noastre, legislaţia RSSM a fost preluată în măsura în care nu contravenea acestei declaraţii, astfel, în baza Legii nr. 250-XI1 din 3 septembrie 1990 au fost efectuate alegerile din 8 decembrie 1991, în urma cărora a fost ales Preşedintele ţării, considerat de Curte ca fiind primul mandat de Preşedinte.

Potrivit reglementărilor legale, Preşedinte al Republicii putea fi orice cetăţean în vârstă de la 35 la 60 de ani, pentru un mandat de 5 ani, iar aceeaşi persoană nu putea fi aleasă decât pentru două mandate consecutive.

Preşedintele a fost împuternicit cu un şir de atribuţii privind garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; respectarea normelor constituţionale; apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale. Şeful statului era în drept să suspende activitatea sovietelor locale sau să ie dizolve, avea dreptul de iniţiativă legislativă şi semna legile. Preşedintele a fost învestit, de asemenea, cu atribuţii reprezentative.

Aceeaşi lege prevedea că primul Preşedinte al RSS Moldova se alege, pe un termen de cinci ani, de către Sovietul Suprem, prin majoritatea simplă de voturi ale tuturor deputaţilor poporului, la propunerea a cel puţin o treime din numărul acestora. După instituirea unei noi funcţii de şef al statului, în aceeaşi zi Sovietul Suprem, prin Hotărârea nr. 25 I-XII din 3 septembrie 1990, a ales în calitate de Preşedinte al RSS Moldova pe deputatul poporului, Preşedinte Sovietului Suprem Mircea Snegur.

Reglementările referitoare la durata şi statutul mandatului Preşe¬dintelui ales de Sovietul Suprem au fost modificate după adoptarea Legii nr.720-XII din 18 septembrie 1991 cu privire Ia alegerea Pre¬şedintelui Republicii Moldova. Legea în cauză a servit drept temei pentru adoptarea Hotărârii nr.722-XII din 19 septembrie 1991 privind fixarea datei alegerilor Preşedintelui Republicii Moldova. Prin această hotărâre au fost fixate noi alegeri pentru data de 8 decembrie 1991, câştigate de Mircea Snegur, unicul candidat ce pretindea la funcţia de Preşedinte al Republicii pentru un nou mandat.

Reglementările respective au fost valabile până la adoptarea noii Constituţii a Republicii Moldova din 29 iulie 1994;, care a stabilit modalitatea de alegere, condiţiile pentru a candida la funcţia de preşedinte al ţării, mandatul, incompatibilităţi le, atribuţiile, răspunderea etc.

A. Alegerile Preşedintelui

Odată cu adoptarea noii Constituţii s-a abordat problema reglementării trecerii instituţiilor de stat de la un regim juridic la altul, aceasta şi-a găsit reflectarea în dispoziţiile finale şi tranzitorii ale Constituţiei. Cât priveşte Preşedintele Republicii, acesta, potrivit art. alin.(3) din Constituţie, a rămas în funcţie până la expirarea mandatului pentru care a fost ales, reducându-se termenul mandatului de 5 ani, prevăzuţi iniţial, la 4 ani conform noului termen determinat expres în art. 80 din legea supremă.

Noua Constituţie determina, cu referire la alegerea Preşedinte¬lui, că acesta este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, de către întreg poporul. O astfel de modalitate de alegeri s-a dovedit a fi ineficientă, deoarece pe parcursul a două mandate ulterioare doi preşedinţi care s-au succedat au invocat insuficienţa de atribuţii, arătându-se nemulţumiţi de soluţiile constituţionale şi solicitând lărgirea competenţelor preşedintelui prin trecerea Ia un regim prezidenţial de guvernare. Acest lucru a generat o criză politică pentru o perioadă de opt ani, în care s-au confruntat Parlamentul, Preşedintele Republicii şi Guvernul. Deznodământul crizei politice a survenit în urma modificărilor operate în Constituţie prin Legea nr. 1115-XIV din 7 iulie 2000, care au schimbat modul de alegere a Preşedintelui Republicii.