Liber, Libertate, Liberalism

Ideea de a raporta libertatea atat la ratiune cat si la necesitate este preluata de iluministi si dezvoltata in cadrul filosofiei politice din secolele XVII-XIX. Necesitatea nu mai este reprezentata de legile naturii, ci de cele juridice, aceasta corelatie stand la baza conceptului de stat de drept, unde cetateanul este liber, deoarece vointa sa nu se mai subordoneaza decat legilor.

Libertatea nu se poate defini decat prin raportare la legi, astfel incat nu exista libertate acolo unde cineva este deasupra legilor. Jean Jacques Rousseau afirma: “Liber este doar cel ce se supune legilor.”

Atat Rousseau, cat si Kant au sustinut ca rolul statului este de a asigura un cadru legislativ ce permite respectarea drepturilor si libertatilor umane. Statul se subordoneaza societatii.

Exista doua abordari asupra libertatii: una se refera la faptul ca libertatea este un scop in sine, si ca toate actiunile noastre sunt subordonate ei, iar pe de alta parte exista libertatea folosita ca mijloc pentru indeplinirea diverselor scopuri umane.

Distingem astfel mai multe tipuri de libertate: libertatea negativa reprezinta absenta constrangerilor arbitrare (statul comunist), si promoveaza teoria statului minimal, libertatea pozitiva presupune existenta conditiilor necesare pentru atingerea scopurilor individuale si capacitatea fiecaruia de a-si realiza obiectivele ( statul intervine pentru egalizarea sanselor in atingerea scopurilor). Pe de alta parte, libertatea formala are urmatoarele caracteristici: exista piedici de natura financiara, legate de putere- nu poti face politica daca nu ai resurse pentru a trai/ nu esti informat/ esti manipulat, iar libertatea autentica este caracterizata prin prezenta constrangerilor. In ceea ce priveste libertatile justificate, ele previn lezarea drepturilor, iar cele nejustificate se refera la incalcarea lor.

Isaiah Berlin, in lucrarea “Patru eseuri despre libertate” distinge doua tipuri de libertate: negativa si pozitiva. Semnificatia libertatii negative este data de raspunsul la intrebarea: “care este campul in interiorul caruia subiectul- o persoana sau un grup de persoane- este sau ar trebui lasat sa faca sau sa fie ceea ce este capabil sa faca sau sa fie fara interferenta altor persoane?” Asadar in cadrul libertatii negative, niciun individ nu intervine in sfera mea de actiune (libertate politica), nimeni nu imi zadarniceste eforturile. Aceasta libertate nu trebuie confundata cu incapacitatea fizica a unui individ de a putea face ceva. Isaiah Berlin afirma: “Criteriul opresiunii este dat de rolul pe care cred eu ca il joaca alti oameni, direct sau indirect, cu sau fara intentie, in zadarnicirea dorintelor mele. Prin a fi liber in acest sens nu inteleg a fi scutit de orice imixtiune exterioara.”. Libertatea negativa desemneaza absenta unor obstacole din calea actiunii individului, simpla absenta a coercitiei.

Libertatea politica este sfera inlauntrul careia un om poate actiona neobstructionat de altii; libertatea individuala este singura forma de libertate ce asigura progresul, dar nu este o necesitate primara pentru orice om, exista astfel pericolul diminuarii politicii sociale in favoarea libertatii, libertatea fiind un concept abstract care nu asigura conditiile economice necesare manifestarii ei. Sunt situatii cand o pereche de incaltari valoreaza mai mult decat scrierile lui Shakespeare, ergo libertatea individuala nu este o necesitate primara pentru orice om.

Mai tulburatoare decat ideea ca libertatea la care oamenii aspira difera in functie de conditiile economice si sociale, este aceea ca minoritatea care se bucura de libertate a obtinut-o pe aceasta prin exploatarea sau indiferenta fata de majoritatea ce este privata de ea.

“Egalitatea libertatii, adica a nu-i trata pe altii asa cum eu insumi nu as dori sa fiu tratat, alaturi de recunostinta purtata celor ce le datorez libertatea, prosperitatea ori luminarea mea, si dreptatea, in cel mai simplu si universal inteles al ei- iata fundamentele moralitatii liberale.” Apararea libertatii are deci un scop “negativ”: inseamna a indeparta orice ingerinta exterioara.

Semnificatia libertatii pozitive da raspunsul la intrebarea: “Pe ce sau pe cine se bazeaza autoritatea care poate oblige pe cineva sa faca sau sa fie ceva mai curand decat altceva?” Intelesul pozitiv al cuvantului “libertate” deriva din dorinta fiecarui individ de a fi propriul sau stapan. “Doresc ca viata si deciziile mele sa depinda de mine, si nu de fortele exterioare- de orice tip ar fie le. Vreau sa fiu instrumentul propriei mele vointe si nu al vointei altora. Vreau sa fiu un subiect si nu un obiect; sa fiu manat de motive si mobiluri constiente si care imi apartin, si nu de cauze exterioare. Doresc sa fiu cineva, sa nu fiu un nimeni; vreau sa fiu un om al faptei: sa decid si nu doar sa execut deciziile luate de altii in numele meu […] Doresc, mai presus de orice, sa am constiinta statutului meu de fiinta ce gandeste, vrea si actioneaza si care isi asuma responsabilitatea propriilor alegeri putand sa le justifice pe baza propriilor conceptii si finalitati”.