Problema Corupției în Finanțarea Partidelor Politice

Introducere: Diferitele cheltuieli ale partidelor politice precum şi campaniile electorale sunt adeseori pretexte pentru atragerea de fonduri. O parte uneori însemnată din aceste fonduri este făcută pierdută în mod misterios, iar, ca o coincidenţă, apar schimbări pozitive importante în viaţa unor politicieni sau oameni de afaceri care au descoperit o serie de modalităţi prin care se pot folosi în interes propriu de bani care nu li se cuvin.

Institutul pentru Politici Publice a prezentat o analiză a modului în care banii publici ajung în vistieria partidelor politice. Problema este că aceşti bani sunt practic feriţi de controlul public, iar partidul de guvernământ, care este în mod normal cel mai aproape de bugetul de stat, se foloseşte adeseori de banii statului ca şi cum ar fi fonduri proprii. În urma investigaţiilor, s-a ajuns la concluzia că există o legătură directă între finanţarea partidelor politice, care adeseori se realizează în condiţii dubioase şi corupţia politică.

Autorii studiului consideră îndreptăţită suspiciunea că cea mai mare parte din cele cinci miliarde de dolari, dispărute fără urmă din băncile de stat în anii 1990, se pot regăsi în posesia unor oameni politici influenţi. Doar două dintre exemplele de afaceri dubioase, ar fi cazul Rafinăriei RAFO, din controlul căreia vicepreşedintele PSD Bacău, Corneliu Iacobov a asigurat partidului în 2000, cinci milioane de euro, bani însuşiţi de oameni politici influenţi şi cazul Uzinei Aro, ajunsă falimentară deoarece fondurile sale au fost folosite în campanii electorale.

O altă modalitate prin care sume mari de bani ajung în posesia partidelor, este ştergerea şi eşalonarea datoriilor către buget pentru firmele care aparţin unor finanţatori ai partidului de guvernământ.

Conform legii actuale, partidele politice au obligaţia să declare absolut toate cheltuielile, în special cele legate de campania electorala. Problema este că nimeni nu respectă aceste prevederi. La ultimele alegeri, niciun partid nu şi-a depus bilanţul de cheltuieli şi venituri din timpul campaniei.

Pentru ameliorarea acestei situaţia ar trebui aplicate metode de sancţiune mai aspre şi mai concrete pentru persoanele responsabile şi nu o sancţionare la modul general, asupra unei structuri, care să nu individualizeze responsabilitatea. Vina nu este întotdeauna o chestiune personală, dar când aceasta este, atunci responsabilitatea ar trebui asumată.

Pentru obţinerea de fonduri suplimentare se recurge la o serie de inginerii financiare care creează un lanţ de dependenţe şi obligaţii care cu greu mai poate fi desfăcut.

Poate principala cauză a existenţei acestor probleme, este abundenţa reglementărilor, dublată de suprapuneri şi modificări legislative. Aceste aglomerări legislative, care duc la diverse interpretări lasă o libertate anormală de mişcare persoanelor cu diferite interese nelegitime. Astfel, există permanent tendinţa de a plia legile după propriul interes şi de a găsi scăpări în formularea acestora. Legile nu sunt încălcate, ci doar interpretate favorabil (nu break the law ci bend the law).

De parcă lucrurile mergeau bine şi era prea multă transparenţă, Guvernul a aprobat o Hotărâre prin care se elimină obligativitatea persoanelor care fac donaţii pentru finanţarea partidele politice şi a campaniilor electorale de a prezenta şi alte documente, anexate formularului de donaţie prevăzut în actul normativ privind finanţarea activităţilor partidelor politice şi a campaniilor electorale.

În urma constatărilor Departamentului de control al finanţării partidelor politice şi campaniilor electorale, din cadrul Autorităţii Electorale Permanente, a rezultat că aceste documente nu sunt necesare verificării respectării de către partide a prevederilor legale.

Conform vechilor prevederi, donatorii erau obligaţi să anexeze formularului de donaţie o declaraţie de interese, o declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că prin donaţia efectuată nu se urmăreşte direcţionarea activităţii beneficiarului donaţiei, precum şi documente care fac dovada provenienţei bunurilor donate sau o declaraţie pe proprie răspundere privind originea acestor bunuri.