Rolul Partidelor Politice în Democrație

Partidele politice

Partidele politce işi au adânci rãdãcini în substratul economic al vieţii sociale şi în cel sufletesc sub formã de idei.

Partidul politic nu este ceva omogen şi compact, el este o grupare de indivizi, în plinã schimbare, prin intrarea şi ieşirea membrilor sãi. Partidul politic este un proces social, nu o stare sociala. El este alcãtuit dintr-o serie de grupãri care formeazã o dreaptã , o stângã şi centru.

“Partidul politic este o asociaţie liberã de cetãţeni, uniţi în mod permanent prin interese şi idei commune, de caracter general, asociaţie ce urmãreşte, în plinã luminã publicã a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social” . Aceastã asociaţie trebuie sã fie una de cetãţeni deoarece cei care nu sunt cetãţeni ai unei ţari nu ar putea forma un partid.

De-a lung anilor partidele politice au devenit un canal de integrare a indivizilor in viaţa politicã, ceea ce este şi o aspiraţie a omului modern.

Funcţiile partidelor politice au evoluat în special începând cu etapa când ele ies din sfera dreptului privat şi intrã în sfera dreptului public, când organizarea şi activitatea lor este reglementatã prin texte constituţionale, legale. În general, partidele politice au în etapele existenţei lor fncţii asemãnãtoare, dar fiecare dintre ele poate avea intesitãţi diferite. Acest fapt s-ar putea datora unor: schimbãri politice de trecere de la un regim politic la altul, inclusive de la regimul totalitar la cel democrati, si schimbãri ale modului de activitate a partidului, de trecere de la modul illegal de activitate la cel legal.

În ceea ce priveşte partidele politice din Romania, F. Rohner le-a împãrţit in patru tipuri deosebite, care corespund fazelor omeneşti. Astfel, aratã cã ”partidul radical corespunde fazei copilãriei, caracterizata prin iluzii îndrãzneţe, imprudente. Partidul liberal corespunde tinereţei creatoare şi întreprinzãtoare. Apoi urmeazã maturitatea chibzuitã, cãreia îi corespunde partidul conservator. Bãtrâneţea cu slãiciunile ei are corespunzator partidele absolutist” .

Democraţia

Conform DEX democraţia reprezintã forma de organizare şi de conducere a unei societãţi în care poporul îşi exercitã direct sau indirect puterea. Este bazatã pe repartiţia puterilor în stat şi pe votul universal.

Fenomenul democraţiei este unul complex. S-a încercat gãsirea esenţei democraţiei şi construirea democraţiei ideale. S-a dovedit a fi o formã de guvernare rezintentã în timp, capabila sã se adpteze , având capacitate de auto-dezvoltare.

Democraţia s-a ragãsit de-a lungul istorie sale sub douã forme: democarţia directã şi democraţia reprezentativã. În prima variant, de democraţie direct, toţi cetãţenii puteau participa la luarea deciziilor de interes public, fãrã a se folosi de reprezentanţi aleşi sau numiţi. Acest system este practicabil doar în cazul unor societãţi cu un numãr redus de membri. Atena Anticã a fost prima democarţie din lume care s-a condus pe acest principiu. Societãţile modern de astãzi se ghideazã dupã principiul democraţiei representative. În acest tip de democraţie, cetãţenii aleg reprezentatanţi oficiali care iau hotãrâri politice, elaboreazã legi şi administreazã programme spre binele publicului.

Printre avantajele democraţiei se numãrã urmãtoarele elemente: participarea efectivã a populaţiei la procesul de luare a deciziilor, prezenţa unor elite care guverneazã societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate si limite, prezenţa mai multor forţe politice legal recunoscute care luptã pentru acapararea puterii politice, structurarea unei ideologii bine definite, organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea, existenţa unor principii care stau la baza democratizãarii, cum ar fi principiul descentralizãrii, principiul separaţiei puterilor în stat sau principiul autonomiei locale; specificarea exhaustivã a unor drepturi si libertãţi fundamentale; economie de piaţã unde liberul schimb duce la o dezvoltare economica.

Dezavantajele regimului democratic sunt in esenţã urmatoarele: existenţa unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice în scopul recrutãrii sau fidelizãrii clientelei politice; extinderea corupţiei şi necesitatea ocultãrii ei. Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertãţilor personale, cãrora le traseaza nişte limite legale de manifestare şi nu le prescrie ca o reţetã modul de folosire.