Războiul rece și realismul

Introducere

In incercarea de a da o definitie cat mai corecta realismului, trebuie mentionate urmatoarele acceptiuni :

- Tucidide(460-400i.Hr.), un istoric atenian, este considerat „parintele realismului ” ;

- dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Relatiile Internationale s-au ghidat dupa realism, iar realistii europeni au fost fondatorii disciplinei de relatii internationale;

- teoria realista incearca sa transforme principiile diplomatiei europene din secolul

al XIX-lea intr-o teorie stiintifica, aplicata mai ales in SUA;

- realismul poate fi inteles drept set de reguli practice ale culturii diplomatice a comunitatii statelor;

- pentru realism, statul reprezinta cel mai important actor, iar puterea, cel mai important scop al politicii;

- realismul sustine ca exista o diferenta calitativa intre legile interne ale societatilor si legile ce guverneaza natura sistemului international;

- realismul se bazeaza pe faptul ca: „omul este rau, egoist si supus unei inclinatii naturale catre cautarea puterii, a dominatiei ; ca atare el traieste intr-o permanenta nesiguranta, fiind marcat de o profunda neincredere in oameni si suspiciune la adresa celorlalti” ;

Razboiul Rece a fost un conflict non-militar deschis, care s-a dezvoltat dupa Al Doilea Razboi Mondial, intre URSS (Blocul Rasaritean) si SUA (Blocul Occidental), state care aveau ideologii si sisteme politice diametral opuse.

II. Razboiul Rece

Sursele razboiului rece au inclus elemente culturale si ideologice, el se va manifesta ca o lupta pentru suprematie intre Uniunea Sovietica si Statele Unite. Desi disputa dintre cele doua super-puteri avea in prim-plan Europa, conflictele armate se vor

desfasura in afara continentului.

La nivel militar-politic confruntarea s-a purtat intre NATO si Pactul de la Varsovia.

La nivel economic, a fost o confruntare intre capitalism si socialism.

La nivel ideologico-politic a fost o confruntare intre democratiile liberale occidentale si regimurile comuniste totalitare.

Notiunea de “razboi rece” apartine omului de afaceri si consilierul lui Roosevelt, Bernard Baruch.Aceasta a fost folosita pentru prima oara intr-un discurs sustinut in Carolina de Sud la data de 16 aprilie 1947, in sensul de stare de ostilitate care s-a creat intre SUA si URSS.

Originile razboiului rece trebuie cautate in anii victoriei revolutiei bolsevice si ai aparitiei statului sovietic, care a condus la divizarea marilor puteri pe criterii ideologice. S-a adaugat politica agresiva a Kremlinului in anii celui de-al doilea Razboi Mondial,

concretizata in cateva actiuni semnificative, in care regulile de functionare a democratiilor au fost brutal incalcate. Avem aici in vedere Pactul Ribbentrop – Molotov, invadarea Poloniei la 17 septembrie 1939 si a Finlandei la 30 noiembrie 1939, anexarea statelor baltice Estonia, Letonia si Lituania in iunie 1940, a Basarabiei si a nordului Bucovinei in luna urmatoare.

La sfarsitul celui de-al doilea Razboi mondial lumea a intrat intr-o noua faza a relatiilor internationale, marcata de rivalitatea sovieto-americana.

In Europa, atat tarile invinse, cat si cele invingatoare sunt supuse aceluiasi dezastru economic.In Franta, aflata in tabara invingatorilor, a fost distrusa infrastructura si au aparut miscari radicale si violente.Marea Britania a fost singura tara care a luptat pe toata durata razboiului impotriva lui Hitler, insa dupa razboi imperiul colonial incepe sa se clatine.

Dupa al Doilea Razboi Mondial Europa a incetat sa fie centrul in jurul caruia se organizeaza comertul si relatiile internationale, ea devine miza luptei dintre cele doua puteri: SUA si URSS.

Statele Unite au renuntat la teoria izolationista, in urma atacului japonez de la Pearl Harbor din 1941; chiar daca au dorit sa ramana in afara conflictelor si-au dat seama ca nu sunt la adapost de acestea.