Relații moldo-ucrainene de cooperare transfrontalieră

1.Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova în cadrul euroregiunilor

Pe parcursul a mai multor ani, fiind afectați de tensiunile și conflictele între statele învecinate s-a simțit nevoia creării unor bariere în spațiul frontalier. Regiunile de frontieră fiind adesea cele mai afectate și supuse riscului. Granițele statelor au devenit adevărate bariere de netrecut nu doar pentru dușmani dar și pentru proprii cetățeni, astfel frontierele aveau rolul de a împiedica apariția unor activități și valori comune, deși statele erau direct interesate în dezvoltarea unei strategii de cooperare cu regiunile învecinate.

Cooperarea transfrontalieră reprezintă colaborarea directă dintre regiunile învecinate, realizată în toate domeniile, între toate autoritățile naționale, regionale și locale, implicând toți actorii. Principiul de bază al cooperării transfrontaliere este de a colabora în scopul găsirii unor soliții comune la problemele similare, la fel și identificarea problemelor de vecinătate cu care se confruntă colectivitățile periferice. Cooperarea transfrontalieră este favorizată de moștenirea culturală, etno-lingvistică, istorică,sau de prezența minorităților naționale.

La momentul actual cooperarea transfrontalieră reprezintă unul dintre instrumentele principale în promovarea politicii de cooperare regională, iar eficiența ei depinde de coordonarea tuturor actorilor implicați în acest proces, dar și de colaborarea la toate nivelele, având la bază un cadru juridic adecvat. Un rol important în acest proces îl joacă structurile administrative locale și regionale din zonele de frontieră, asociațiile de dezvoltare create de către acestea, dar și corporațiile transnaționale interesate în promovarea unui mediu economic și politic potrivit dezvoltării afacerilor. Doar prin cooperarea partenerilor transfrontalieri de la egal la egal și prin respectarea intereselor fiecărei părți implicate, se va ajunge la succes.

Cooperarea regională este rezultatul interacțiunii dintre actorii pe plan internațional și cel intern. Plan internațional se referă la mediul extraregional care favorizează și facilitează cooperarea regională printr-o serie de mecanisme și este foarte important pentru societățile din regiunea Europa de Sud-Est. Mediul interne referă la existența unui consens dintre actorii locali în privința importanței cooperării regionale, dorința și capacitatea lor de a identifica inițiative de interes comun, care vor fi realizate în proiecte comune. Cooperarea transfrontalieră este partea componentă a procesului de cooperare regională care poate fi analizată la nivel macro, ce înseamnă procesele integrării în zona europeană de mari dimensiuni, sau la nivel micro, apariția noilor forme de regionalism, și vizează cooperarea în cadrul euroregiunilor, precum și participarea regiunilor de dezvoltare la structurile și organizațiile europene care promovează dezvoltarea economică și instituțională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun.

Cooperarea transfrontalieră poate fi privită și ca un răspuns practic la crizele care au urmat după prăbușirea regimului sovietic, pe fundalul slăbiciunilor instituționale cunoscute de către majoritatea statelor naționale, a ambiguităților dezvoltării economice și a lipsei unor strategii naționale eficiente. Se presupune că aceste forme de cooperare transfrontalieră pot servi unor scopuri politice semnificative, fiind dictate atât de re-spațierea geografică a Europei, cât și de un rol mai important al elitelor regionale în cadrul politicilor naționale.

Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova s-a intensificat vizibil pe parcursul ultimilor ani ca urmare a evoluției aspectelor socioeconomice și politice, având la bază următorii factori: omogenitatea, din punctul de vedere al comunității, o limbă, tradițiile și obiceiurile, similaritatea condițiilor economice și sociale, poziția geografică favorabilă, accesul la fondurile Uniunii Europene. Un rol important în dezvoltarea cooperării transfrontaliere se acordă regiunilor.

Euroregiunile reprezintă rezultatul diversității socioeconomice și culturale ale societății. Regiunile participă activ la construirea Europei unite și în procesele decizionale. Rolul pe care le au regiunile în perspectiva edificării Europei constă în păstrarea, respectarea și valorificarea tradițiilor, culturii și istoriei regionale precum și de a asigura prosperitatea economică a fiecărei zone, oferă posibilitatea participării efective a cetățenilor prin întărirea democrației și descentralizării puterii, asigură dezvoltarea echilibrată și armonioasă a tuturor unităților administrativ-teritoriale, constituie un nivel de putere adecvat pentru aplicarea în practică a principiului subsidiarității, asigură premisele cooperării interregionale între diferite state. Pentru dezvoltarea optimă a unei euroregiuni este nevoie de un echilibrul economic minimal, unitatea de limbă și cultură și aceeași moștenire istorică.

Euroregiunile întrunesc unități teritoriale similare, în temeiul intereselor comune legate de rezolvarea problemelor din domeniile: ecologic, economic, cultură, asistență medicală și administrare publică. De cele mai multe ori motivul principal al voinței de cooperare prin euroregiuni ține de necesitatea de a învăța din experiențele vecinilor de-a lungul frontierelor naționale, dar și de a pregăti condițiile necesare pentru a adera cu drepturi depline la instituțiile Uniunii Europene.

Conceptul de euroregiune, ca și forma de cooperare în sistemul internațional, s-a impus în spațiul european având la bază forța și colaborarea societății civile, interesele economice și politice comune. Conform acestei concepții, Europa viitorului poate fi înțeleasa nu doar ca Europa statelor, dar și ca Europa Regiunilor cu interese economice, politice și militare pe plan internațional. Conceptul de euroregiune se caracterizează prin următoarele elemente:

1) dimensiunea teritorială (regiune, microregiune);

2) funcționalitatea (sistemul organizării teritoriale, sistemele de prestații din domeniile cultural, educațional și de sănătate, precum și corespondența acestora cu sistematizarea teritorială);

3) identitatea sau conștiința identității regionale ;

Potențialul social și economic al euroregiunilor moldo-româno-ucrainene oferă vaste oportunități de colaborare transfrontalieră în diverse domenii. Valorificarea activă a prevederilor cadrului bazei normativ-juridic național, dreptului internațional, luarea în considerare a intereselor statelor vecine în realizarea priorității naționale de integrare europeană a Republicii Moldova în contextul inițiativei “Europa Regiunilor” este poziția-cheie a țării în colaborarea transfrontalieră. Colaborarea Republicii Moldova în cadrul euroregiunilor Prutul de Sus, Siret - Prut - Nistru, Dunărea de Jos constă în crearea unor legături directe între regiuni și comunități aflate de o parte și de alta a frontierelor de stat, în virtutea competențelor autorităților locale, așa cum sunt ele definite în legislația națională. Procesul integrării europene presupune cooperarea regională, așa cum regiunile transfrontaliere contribuie la pregătirea țărilor pentru aderarea în Uniunea Europeană. Relații de colaborare stabile între regiunile frontaliere ale Republicii Moldova, României și Ucrainei au fost stabilite încă la mijlocul anilor ’80 ai sec. XX, însă ele purtau un caracter mai mult formal. După 1989, odată cu noile realități din Europa, aceste relații s-au intensificat, dar ele erau stopate de lipsa clarității în relațiile externe între state. Prin semnarea Tratatului de bază româno-ucrainean la 2 iunie 1997 au fost puse bazele unei cooperări mai strânse între România și Ucraina în diferite domenii, inclusiv în domeniul cooperării transfrontaliere. În conformitate cu art. 8 al Tratatului, Părțile se angajau să sprijine cooperarea între unitățile administrativ-teritoriale din regiunile de frontieră. Mai mult decât atât, prin același articol se preconiza crearea euroregiunilor „Prutul de Sus” și „Dunărea de Jos”, la care puteau să participe și unități administrativ-teritoriale din Republica Moldova . Inițiativa privind instituționalizarea cooperării transfrontaliere între Republica Moldova, România și Ucraina a fost lansată de Președintele României la începutul anului 1997. Ea a fost materializată puțin mai târziu, în cadrul Summitului de la Ismail din 3-4 iulie 1997, prin semnarea de către Președinții Republicii Moldova, României și Ucrainei a „Declarației privind cooperarea transfrontalieră” și, la nivel guvernamental, a Protocolului de colaborare trilaterală între cele trei țări.