Terorismul și Fenomenul Islamic

Abstract:

The Islam, as a religious and political phenomenon, represented the beginning of a new civilization. The influence of this phenomenon is nowadays found in the social structures of our contemporary world, buts unfortunately it had a devastating impact, because of the misinterpretation of “traditions” by the leaders of terrorist organizations.

It seems that the cyclical course of history will situate us in the position of making a complex study between the Classic Age of Islam, comprising all its aspects, especially the doctrinal ones, and the phenomenon of international terrorism (the Islamic fundamentalism).

Se pare că asistăm în prezent la răspândirea unei noi dezordini mondiale, în care conflictele etnice şi religioase au devenit caracteristice pe întreg globul. În mod tipic, aceste conflicte sunt întreţinute cu teroare în masă, purificare etnică şi acţiuni insistente de expansiune religioasă.

Majoritatea grupurilor teroriste active la scară internaţională au motivaţii religioase dar, de cele mai multe ori, în spatele acestora se ascund şi chestiuni politice specifice. Situaţia este elocventă mai ales pentru grupurile teroriste musulmane, căci religia şi politica pot fi foarte greu separate în cazul Islamului. De exemplu, deşi grupurile fundamentaliste islamiste folosesc constant un limbaj şi justificări religioase, prin acţiunile teroriste desfăşurate, urmăresc şi atingerea unor scopuri politice: “Gruparea Armată Islamică doreşte instaurarea unei republici islamice în Algeria, Hesbollab şi Hamas, doresc acelaşi lucru pentru Liban şi Palestina” [1, p. 203].

Plecând de la ideea ciclicităţii istoriei, putem face un paralelism pe de-o parte între tendinţa terorismului din întreaga lume: letalitatea crescândă, înclinaţia spre atentatele în locuri publice, fără a ţine seama de victime şi pe de altă parte perioada preislamică sau a islamului clasic, când Profetul Muhammad, părintele Islamului a declanşat campania de islamizare a Peninsulei Arabe şi nu a ţinut seama nici de “fraţii” arabi, care au fost convertiţi la Islam chiar prin război. Complexa problematică pe care o ridică nevoile sociale din această zonă, necesită o bună cunoaştere a originilor şi a legilor ce au fundamentat Islamul.

Revenind la misiunea religioasă a Profetului, aceasta a început să se deruleze imediat după ce Islamul i-a fost revelat de către Allah, prin intermediul îngerului Gebrail (arhanghelul Gavriil în religia creştină) în jurul anului 610 d.Chr. În fruntea unei mici comunităţi, Muhammad a trecut la cucerirea militară şi religioasă a Peninsulei. A fost o cucerire foarte brutală, tranşantă, nelăsând loc de discuţii. Existau doar două soluţii: trecerea la Islam sau supunerea faţă de cuceritori prin condiţionarea convieţuirii în acelaşi spaţiu. [2, p. 47] Dacă prima soluţie era oferită populaţiei arabe, cea de-a doua era impusă elementului nearab. Adoptarea acestei religii era o soluţie deschisă şi nearabilor, care devenea, chiar în condiţiile discriminărilor sociale, o posibilitate de a obţine un statut social mai avantajos.