Rolurile în Echipă

Grupul este un anamblu de trei sau mai mulţi oameni care se asociază şi interacţionează între ei în scopul atingerii unor obiective comune. O altă definiţie data de Hort Schaub şi Karl Zenke clasează gruprule ca fiind “două sau mai multe persoane, care comunică în mod regulat pe baza unor interese şi obiective comune sau pe baza altor premise, în aşa fel încât să urmărească valori şi norme comune şi să existe o diviziune a rolurilor.” Rezultatul acestei asocieri constă într-o fuziune a individualităţilor într-un întreg, se naşte sentimentul de “noi”şi o atmosferă de grup în care fiecare individ se identifică cu grupul. Individul este interesat de părerile celui de lângă el despre propria sa persoană, chiar dacă nu recunoaşte acest lucru, despre modul în care acesta îl gândeşte sau îl apreciază. Rezumând, putem spune că un grup este format din oameni care interacţionează. Au un scop comun şi se cunosc unul pe celălalt.

Un grup influenţează comportamentul membrilor lui şi este mai mult decât suma comportamentelor individuale, de aceea normele şi rolurile în cadrul grupurilor necesită măsuri diferite de adaptare. Prin sentimentul de “noi”, acţiunea în comun conferă membrilor grupului siguranţă şi forţă.

Echipa este un tip special de grup (“un grup formal, construit pentru rezolvarea unor sarcini organizaţionale concrete” ), în literatura managerială, termenul de “echipă” este folosit şi cu accepţiunea de grup, formal sau informal, înalt coeziv şi extrem de eficient în rezolvarea sarcinilor comune.

Deşi referirile la grup sunt variabile şi pentru echipă, este nevoie a se acorda o atenţie specială în cadrul acesteia. Vasile Ciocan susţine că faţă de grup, echipa are următoarele caracteristici suplimentare:

-există un ţel comun sau o sarcină comună;

-îndeplinirea ţelului sau sarcinii pretinde colaborare şi coordonarea activităţilor membrilor echipei;

-membrii echipei au interacţiuni regulate şi frecvente unii cu alţii.

Echipele pot fi alcătuite în diverse scopuri şi pot lua o multitudine de forme. Ele sunt create adesea în vederea rezolvării unor sarcini deosebite. De exemplu, se pot înfiinţa mici echipe care trebuie să pună la punct diferite strategii sau metodologii noi, în anumite părţi ale organizaţiei; acestea sunt numite, de regulă, echipe de iniţiativă.

Unele echipe sunt înfiinţate în jurul unui sector funcţional specializat; de exemplu, serviciul administrativ al unei organizaţii poate deveni o echipă administrativă; managerii de la nivel superior pot deveni echipă de conducere.

În fiecare echipă, fiecare individ are un rol pe care şi-l alege sau în care este distribuit. Alegerea sau distribuirea se fac fie inconştient, fie ca rezultat a unor circumstanţe. Indiferent de situaţie, rolul influenţează modul în membrii echipei se comportă şi modul în care ei sunt văzuţui. Cercetările efectuate au sugerat că eficacitatea echipelor depinde de existenţa unor membri care să poată îndeplini anumite roluri esenţiale în cadrul lor.

Cercetarea în domeniul uman a dus la consolidarea Teoriei Rolurilor. Rezultatul acestor cercetari a fost publicat pentru prima oara în anul 1981, iar teoria rolurilor de echipă a fost imediat recunoscută şi acceptată de mediul academic şi de afaceri ca reprezentând un instrument foarte important de management al resurselor umane.