Structura Parcului de Autovehicule din România

Romania a avut încă din perioada anilor 1980, ca urmare a politicii de reducere a consumurilor energetice, comparativ chiar si cu tarile din Europa de Est, un parc mic de autovehicule, autocamioane si autoturisme. După 1990, cu excepția perioadei 1990-1994, ca urmare a unei politici stricte de control a importului de autovehicule prin masuri fiscale (vamale) sau tehnice, creșterea numărului de autovehicule nu a înregistrat saltul existent in celelalte tari, astfel încât ne aflam în continuare printre tarile cu cel mai mic grad de motorizare, de numai 140,4 motoare /1.000 locuitori, fata de nivelele existente în alte tari din Europa de Est sau de Vest3: Bulgaria - 234, Republica Cehia - 349, Polonia 248, Ungaria 274, Franța 526, Germania 539.

O problema a parcului de autovehicule din Romania o constituie vârsta medie a vehiculelor. Un studiu efectuat în anul 1992 privind posibilitățile de privatizare în sectorul de transporturi rutiere a scos în evidenta o vârsta medie de 12 ani pentru parcul de autocamioane si de 10 ani pentru parcul de autobuze. În privinţa autoturismelor nu exista date publice dar se putea aprecia o vârsta medie în 1992 de peste 15 ani vechime. Fata de anul 1992, ținând seama de producția naționala de autovehicule mult diminuata fata de perioada dinainte de 1990 si de importurile masive de autovehicule "second hand" din perioada 1990 -1994 si 1994 - 1998, se poate aprecia ca la finele anului 1998, vârsta medie a autocamioanelor si autobuzelor depășea 15-17 ani, iar a autoturismelor în jur de 15-17 ani.

Aceasta vârstă înaintata are doua aspecte:

a. uzura morala, autovehiculele înregistrând un consum mare de combustibil si rezultând un nivel ridicat de poluare chimica si sonora;

b. uzura fizica, autovehiculele avand o fiabilitate redusa, necesitând un volum mare de reparații aproape permanent si implicit cheltuieli mari de întretinere sau circuland cu o stare tehnica deficitara.

Fata de aceasta situatie, apare evidenta necesitatea unui ritm accelerat de înlocuire a autovehiculelor care nu mai corespund unei exploatari economice. In raport cu parcul de cca. 380.000 autovehicule pentru transportul de marfa aflate în inventar la 31 decembrie 1997, pentru o înlocuire completa în decurs de 10 ani a acestora, este necesar un ritm de reînnoire de cca. 40.000 autovehicule anual. Sursele de înlocuire sunt productia nationala si importul. In conditiile în care productia nationala nu depaseste cca. 5-7.000 autovehicule / an, rezulta ca necesar un nivel si ritm de import de cca. 30.000 autovehicule anual, cu iesirile de valuta aferente. Ca o alternativa viabila pentru aceste importuri defavorabile pentru economia romaneasca ar trebui avute în vedere restructurarea industriei nationale de autovehicule si sustinerea de catre stat a dotarilor cu autovehicule din productia nationala prin stimulente fiscale si facilitati de creditare.

O situatie mai buna privind parcul de autovehicule se înregistreaza la cele destinate transportului international. Ca urmare a interesului major acordat de catre exportatori asigurarii unor solutii sigure de realizare a exporturilor proprii, multi dintre acestia si-au creat propriile întreprinderi de transport rutier pe care le-au dotat cu autovehicule moderne, economice si ecologice, de mare performanta. De asemenea, în conditiile aparitiei facilitatilor oferite de sistemul de leasing, scutirea de vama pentru aportul la capitalul social, mulţi şoferi cu experienţă in transportul internaţional şi-au achiziţionat autovehicule noi sau second – hand cu care efectuează transporturi internaţionale rutiere devenind din şofer angajat şofer patron. Această categorie de transport internaţional permite operatorului de transport realizarea unei mase mari de venituri, astfel ca în condiţiile unei rate de rentabilitate modeste (5 – 10 %) profiturile nete obţinute sunt superioare activităţilor curente desfăşurate de intreprinderile mici, respective 1000 – 1500 dolari lunari de la fiecare autovehicul.

În prezent pentru transportul internaţional rutier există:

- cca 2500 autovehicule noi de import producţie 1997 – 1998 care îndeplinesc normele de poluare chimică şi fonică ale Uniunii Europene EURO 2,

- cca 1500 autovehicule noi care îndeplinesc normele de poluare EURO 1,

- cca 2000 de autovehicule de import second – hand cu vechime mai mică de 8 ani.

Numărul de autovehicule de fabricaţie românească utilizate la transportul internaţional este destul de redus ca urmare a consumului mare de combustibil şi a fiabilităţii reduse.