Asia - destinație globală pentru turismul medical

Turismul Medical

Afirmarea Asiei ca Destinaţie Globală pentru Asistenţă Medicală

Turismul în scopuri medicale este o ramură încă mică, dar totuşi în dezvoltare a turismului internaţional.

Şi totuşi ce este turismul medical? Turismul medical reprezintă activitatea de a călători cu scopul de a primi îngrijire medicală.

Ca şi celelalte ramuri ale turismului, turismul medical cunoaşte la rândul său trei forme. Pentru a le ilustra vom folosi exemplul reprezentativ al SUA:

• Turism medical inbound (pacienţii din alte ţări călătoresc spre SUA pentru a beneficia de îngrijire medicală);

• Turism medical outbound (pacienţii din SUA călătoresc spre alte ţări pentru a beneficia de îngrijire medicală);

• Turism medical intrabound/domestic (pacienţii din SUA călătoresc tot în teritoriul SUA pentru a beneficia de îngrijire medicală într-o altă arie geografică, ţinta fiind de regulă centrele medicale de excelenţă din alte state sau regiuni).

Consumul de servicii medicale pleacă de la premisa că indivizii ar trebui să deţină mai mult control asupra deciziilor cu privire la sănătatea lor şi la îngrijirea acesteia. În afară de faptul că îi stimuleaza pe pacienţi să se implice activ în problemele lor de sănătate, multe planuri de sănătate le oferă acestora resursele necesare pentru a le uşura procesul decizional în aceasă privinţă. Mai mult chiar, internetul a devenit o sursă importantă de informare pentru pacienţii care doresc să afle mai multe despre starea lor de sănătate, diagnosticarea rezultatelor, precum şi opţiunile cu privire la tratament.

De regulă, serviciile turistice se află în concurenţă indirectă cu oferta de bunuri de folosinţă îndelungată (maşină, obiecte electrocasnice) deoarece, datorită constrângerii bugetare apare costul de oportunitate iar indivizii sunt obligaţi să aleagă fie serviciul turistic, fie un bun de tipul anterior menţionat. Turismul medical oferă servicii care se abat de la regulă, sănătatea fiind prioritară; aria de opţiuni este astfel restrânsă, balanţa înclinându-se în favoarea serviciilor medicale în caz de constrângere a celor care fac alegerea.

În general factorii determinanţi ai cererii turistice sunt motivaţia, veniturile şi timpul liber. În cazul turismului medical, motivaţia este legată mai mult de necesitate, timpul liber poate fi obţinut în funcţie de gravitatea problemei de sănătate (concediu medical de exemplu), principalul inconvenient ramânând veniturile. Astfel majoritatea turiştilor care se deplasează în scopuri medicale s-a orientat spre Asia datorită capacităţii ţărilor din S-E continentului de a oferi calitate superioară la preţuri inferioare celor practicate de ţările dezvoltate, primele profitând de avantajul comparativ pe care îl deţin, fiind un exemplu potrivit pentru susţinerea Teoriei Costurilor Comparative a lui David Ricardo. Nici avantajul lor competitiv nu este de neglijat, atât în ceea ce priveşte alte atracţii turistice din afara sferei medicale cât şi acest domeniu în care îşi susţin avantajul competitiv prin progres tehnic şi inovare.

Poate chiar mai mult decât la alte tipuri de turism, în cazul turismului medical se manifestă elasticitatea cererii în funcţie de creşterea veniturilor, dar inelasticitatea sa la creşterea preţurilor şi de asemenea elasticitatea cererii la scăderea preţurilor, dar inelasticitatea sa la scăderea veniturilor. Acest fapt se explică prin natura motivaţiei, aceasta nemaifiind exclusiv de relaxare, regăsire sau în scopul achiziţiei de bunuri, ea având la bază o cauză mult mai presantă asupra individului.

O altă diferenţă semnificativă faţă de turism în general constă în lipsa caracterului de sezonalitate, deoarece problemele de sănătate nu ţin cont de anotimp/ starea vremii/ condiţii climatice. Factorii care au dus la creşterea popularităţii călătoriilor medicale de sănătate includ costul ridicat al asistenţei medicale, timpul lung de aşteptare pentru anumite proceduri, uşurinţa şi accesibilitatea traficului internaţional de călători, precum şi îmbunătăţiri semnificative, atât în tehnologiile cât şi în standardele de îngrijire din multe ţări. Turismul medical s-a dezvoltat din cauza costurilor mai mici şi a minimizării dificultăţilor preîntâmpinate de cei care călătoresc la/de la operaţie.

În plus, pacienţii au descoperit că asigurarea medicală, fie nu acoperă intervenţiile chirurgicale ortopedice (cum ar fi înlocuirea şoldului/genunchiului), fie impune restricţii nerezonabile cu privire la alegerea instituţiei, chirurgului sau protezei ce urmează a fi utilizate.

O destinaţie atrăgătoare pentru cei care doresc să meargă în străinătate pentru a beneficia de servicii medicale la costuri mult inferioare faţă de cele practicate în ţara de origine este continentul asiatic.

Deşi turismul medical există de mai mulţi ani, potenţialul său de creştere a fost redus de constrângerile privitoare la capacitatea de susţinere a unui număr limitat de turişti, precum şi la cele legate de problemele cu infrastructura (printre ele comunicaţiile, apă şi canalizare, electricitate, etc) în ţările în curs de dezvoltare.

Ţările din Asia încearcă să valorifice la maxim potenţialul deţinut în acest domeniu prin investiţii majore ce urmăresc transformarea lor în destinaţii globale pentru îngrijire medicală. Printre rezultatele ce se merită menţionate putem enumera:

• Departamentul de Sănătate din Filipine a realizat un ghid al turismului medical ce urmează a fi distribuit în Europa;

• În Coreea, politica de promovare a turismului medical a condus la construirea unor noi instituţii medicale pentru pacienţii internaţionali;

• Taiwan. Guvernul a anunţat un proiect de 318 mil. $ menit să ajute dezvoltarea durabilă a serviciilor medicale oferite;

• Guvernul din Malaezia a hotărât extinderea perioadei de şedere pe bază de viză medicală de la 30 zile la 6 luni:

• În Singapore, guvernul a încheiat o colaborare între reprezentanţii din industrie şi reprezentanţii guvernului pentru a construi un centru medical.