Defileul Oltului

Defileul Oltului se întinde de la Turnu Roşu la Cozia , are o lungime de 47 km şi este cel mai lung din ţară. Este săpat între Munţii Căpăţânii, Lotrului şi Făgăraşului, colţii prăpăstioşi ai Munţilor Cozia şi Căpăţânii străjuind albia îngustă a Oltului la intrarea în defileu.

Valea Oltului a fost unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia, cu o dublă funcţie: militară – strategică şi comercială (lega Transilvania cu Dunărea) ceea ce a impus crearea în zonă a unei unităţi speciale de poliţie cu misiunea de a supraveghea defileul. Aici se găseşte cetatea romană de la Arutela.

Descrierile geografice ale Defileului Turnu Roşu-Cozia îl prezintǎ ca una dintre cele mai însemnate vǎi transversale ale lanţului carpatic. Prezintǎ trei sectoare clar individualizate, fiecare corespunzând diviziunilor reliefului montan pe care îl strǎpunge:

- în nord, defileul dintre Boiţa si Câineni, cunoscut sub numele de Defileul Turnu Rosu, lung de 17 km, tǎiat între culmile principale ale Munţilor Fǎgǎraşului şi Lotrului;

- de la Câineni pânǎ la gura Lotrului, sectorul din dreptul Depresiunii Loviştei, incluzând lǎrgirile de la Câineni, Balota, Racoviţa şi Cǎlineşti;

- în sud, Defileul Coziei, lung de 16 km, între gura Lotrului şi Cǎlimǎneşti, partea cea mai impresionantǎ din întregul defileu, tǎiat între Masivul Cozia şi extremitatea vesticǎ a Munţilor Cǎpǎţânii.

Monumentele istorice şi arhitecturale se ţin lanţ, începând chiar de la Turnu Roşu. Aproape cǎ nu existǎ localitate în care sǎ nu existe urmele unui castru roman, o bisericǎ veche sau o casǎ memorialǎ.

Turnu Roşu este o comună în judeţul Sibiu, la 24 km sud de Sibiu, pe malul Oltului. Se poate ajunge aici cu trenul, pe linia Sibiu – Tǎlmaciu - Rm. Vâlcea – Craiova sau cu mijloace auto, pe E81.

Turnu Roşu este, la origine, o construcţie militară defensivă, ridicată de saşi în 1360, lîngă Boiţa, judeţul Sibiu. A fost terminată în zece ani mai târziu sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Ţara Românească.

Azi, aici se mai găsesc ruinele încă bine conservate ale turnului rotund din cărămidă roşie (de unde şi numele edificiului) amplasat între şosea şi albia Oltului. Pe malul stâng al Oltului, sus pe creastă, se află cetatea medievală, ridicată pe locul fortificaţiei romane. Legenda spune că Turnul Roşu îşi datorează culoarea sângelui vărsat fără succes de armatele turce, care nu au reuşit niciodată să îl cucerească. Prin extensie, trecătoarea situată în Carpaţii Meridionali, în defileul Oltului, a luat numele de Pasul Turnu Roşu.

- Comuna deţine o colecţie muzeală înfiinţată în 1976 în locul vechii şcoli româneşti de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Sunt expuse o serie de piese cu caracter istoric şi etnografic, provenite din donaţiile localnicilor.

- Din comunǎ se poate ajunge pe creasta principalǎ a Munţiilor Fǎgǎraş.

- În centrul comunei este o bisericǎ, Biserica din Turnu Roşu, ce dateazǎ din secolul al XVII-lea, iar la o distanţǎ de aproximativ 3 km este Mǎnǎstirea Turnu Roşu.

- În afara comunei, spre sud şi sud-est, se găseşte rezervaţia naturală, rezervaţia geologicǎ Calcarele eocene de la Porceşti.

Calcarele eocene de la Turnu Roşu s-au format cu 53 de milioane de ani în urmǎ. Se ştie cǎ marea eocenǎ a stǎpânit mai multe zeci de milioane de ani Depresiunea Transilvaniei, timp în care aici, la poalele Fǎgǎraşilor, s-au depus straturi groase de calcare ce constituie o adevǎratǎ arhivǎ a vieţii de acum 60 de milioane de ani, adǎpostind un bogat material fosilifer. Sunt amplasate la marginea de Sud Vest a comunei. Rezervaţia cuprinde o mare varietate de faunǎ marinǎ fosilizatǎ, atât nevertebrate (scoici, melci) cât şi dinţi de rechin fosili şi oase de crocodil. Prin acest fapt calcarele de la Turnu Roşu sunt unice în România, ceea ce a atras un numǎr impresionant de oameni de ştiinţǎ din domeniu. Rezervaţia se întinde pe 60 ha, iar mineralele şi speciile de florǎ şi faunǎ fosilizate sunt în numǎr de aproximativ 180 de forme.

Urmǎtorul sat, dupǎ Turnu Roşu este Boiţa, unde existǎ un castel, situat la intrarea în defileul Turnu Roşu, este menţionat prima datǎ într-un document din 1453. Fortificaţia principalǎ este turnul, locuinţa cu plan rectangular, cu latura de 14 m ridicat pe patru nivele, având ferestre înguste de tragere pentru arme de foc. Al doilea turn, de formǎ hexagonalǎ, cu laturile de 7 metri, dateazǎ din ultima parte a sec. XV-lea şi se leagǎ printr-un zid de turnul ridicat chiar pe marginea drumului construit la începutul sec. XVIII. In sec. XVIII-XIX, castelul Turnu Roşu a fost folosit ca punct de carantinǎ pentru negustorii de vite care veneau din Muntenia. La 3 km sud de Boiţa este construitǎ cabana Valea Oltului, pe partea dreaptǎ a şoselei naţionale asfaltate.

Mai spre sud întâlnim localitatea Cîineni, unde valea se lǎrggeşte, iar cele trei cǎi de comunicaţie (şoseaua, calea feratǎ şi apa Oltului) sunt nedespǎrţite. La 16 km sud de Cîineni întâlnim schitul Cornet, monument din secolul al XVII-lea. Ea a primit numele de la pǎdurea de corn din apropiere.

Bazinul Lotrului, cunoscut şi sub numele de „Ţara Loviştei”, mǎrginit de înǎlţimi ce depǎşsesc 1500 m, are în mijlocul lui staţiunea Brezoi. De aici se pot face excursii pe Valea Lotrului, în munţii Parângului.

Cascada Lotrişor, un loc foarte vizitat este realizată de mâna omului. Aceasta se află la o altitudine de aproximativ 515 m, apa pârâului fiind deviată cu circa 500-600 m mai sus, datorită necesităţii construirii drumului forestier de pe valea Lotrişorului. La ape scăzute se poate merge în amonte, chiar prin tunel, de unde se coboară la nivelul drumului forestier.

Cheile Lotrişorului sunt deasemeni foarte interesante. Se desfăşoară pe 5,2 km şi sfârseşc într-un loc larg, unde se află o casă silvică. Lateral văii Lotrişorului se află interesante trasee cu grad alpin ridicat. In lungul văii se află urmatoarele poteci: prima la 50 m de gura văii, pe stânga drumului, urcă în Sturii Puturoasei în circa 1-1 1/4 ore. La circa 2 km, pe stânga, se deschide un horn cu multe

aluviuni la nivelul drumului şi pe care se poate urca.