Funcția de previziune

Functia de previziune consta in ansamblul proceseloc de munca prin intermediul carora se determina principalele obiective ale organizatiei si componentelor sale, precum si resulrsele si principalele mijloace necesare realizarii lor.

Previziunea raspunde deci la intrebarea : « ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul organizatiei ? » in conditionat si concomitent cu desemnarea resurselor necesare. Obiectivele, primele elemente in care se concretizeaza previziunea, trebuie sa reflecte specifitatea organizatiei, sa fiemasurabile si mai ales realiste.

De retinut ca previziunea este un caracter cvasipermanent, avand forma asa-numitului ciclu previzional fara sfarsit sau infinit.

Ultimele decenii au marcat progrese spectaculoase in domeniul previziunii, printre cele mai intense la nivelul procesului de management. Pe plan teoretic, expresia acestor progrese o reprezinta conturarea planificarii firmei ca un domeniu de sine statator,ca o disciplina stiintifica. Pe plan operational, expresia saltului calitativ inregistrat, o constituie imbogatirea sensibila a arsenalului metadologic utilizat in previziunea activitatilor agentului economic, ce cuprinde printre altele, metodele : extrapolarea, scenariile, Tehnica Delphi, simularea, etc.

Conceptul de funcţie a managementului

Managementul unei unităţi economice gravitează în jurul unor

activităţi pe care trebuie să le înfăptuiască şi care, de fapt, se sintetizează în

funcţiile (atributele) sale. Formarea acestor funcţii ţine de începuturile

ştiinţei managementului şi aparţine lui Henri Fayol. El a delimitat cinci

funcţii al managementului - previziune, organizare, comandă, coordonare şi

control - care prin conţinutul lor, în general, îşi păstrează şi azi valabilitatea.

Ulterior au avut loc alte abordări ale funcţiilor managementului, apărând

deosebiri faţă de ceea ce a conceput H. Fayol. Deşi numărul funcţiilor

variază de la un autor la altul, totuşi, considerăm că esenţa lucrurilor este

aceeaşi. Foarte adesea, anumite activităţi dintr-o funcţie sunt desprinse din

context şi devin o funcţie de sine stătătoare. Modificările care au intervenit

în acţiunea factorilor endogeni şi exogeni, fiecărei unităţi economice, au

determinat mutaţii important în modul de manifestare a unor componente

ale funcţiilor managementului, dar fără să se schimbe în totalitate sensul

acestora. În acest context putem aminti faptul că manifestarea funcţiei de

comandă se concretizează în activitatea de antrenare şi motivarea acţiunilor

întreprinse în procesul de management, dar nu se poate afirma că elementele

de “comandă” au dispărut în totalitatea lor. Modificări semnificative s-au

produs şi în modul de manifestare a componentelor funcţiei comerciale în

sensul că în momentul de faţă componenta care cuprinde activităţile de

marketing, au un rol special. Sub această formă se pot formula aprecieri

pentru fiecare funcţie a managementului.

Abordările din ţara noastră, deşi cunosc anumite deosebiri, totuşi,

cele mai multe dintre părerile formulate converg către următoarele funcţii:

previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivare, controlevaluare.

Funcţiile managementului

În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca

eforturi de gândire şi acţiune raţională, specifice activităţii de management,

care declanşează un ciclu logic de desfăşurare a evenimentelor viitoare, de

pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi

influenţare a oamenilor. Din această definiţie rezultă că procesul de

management are un caracter ciclic, care începe cu definirea scopului propus,

se continuă cu precizarea obiectivelor pe un anumit termen, se stabilesc

sarcinile pentru componenţii unităţi şi se încheie cu analiza îndeplinirii lor.

În procesul de desfăşurare a fiecărui ciclu de management se efectuează,

într-o succesiune logică, anumite operaţii, care sunt sistematizate pe etape şi

reprezintă conţinutul celor cinci funcţii ale managementului.

FUNCTIA MANAGERIALA DE PREVIZIUNE

Funcţia planificării s-a născut şi s-a dezvoltat , în timp, din necesitatea sporirii capacităţii de adaptare a organizaţiei la mutaţiile intervenite în mediul extern, pentru asigurarea supravieţuirii şi/sau creşterii ei.

Un sistem de planificare eficient este chemat să adopte acele cursuri de acţiune care diminuează riscurile şi sporesc gradul de valorificare a avantajelor concurenţiale ale organizaţiilor. Prin exercitarea acestei funcţii se anticipează evoluţia condiţiilor în care se va afla sistemul economico-social condus , precum şi starea, comportarea şi funcţionarea acestuia.

Elementele de bază ale procesului de conducere sunt definite în cadrul funcţiei de previziune şi constituie repere pentru îndeplinirea celorlalte funcţii manageriale. Prin urmare, prima funcţie managerială este previziunea. Ea trebuie sa asigure identificarea tendinţelor existente, prefigurarea proceselor şi fenomenelor ce vor avea loc, stabilirea obiectivelor de realizat în viitor şi resursele pentru realizarea lor.

Este considerat in umanitate de catre specialisti ca cea mai importanta functie a managementului , deoarece, prin exercitarea ei se anticipeaza (pe termen scurt,mediu sau lung) evolutia conditiilor viitoare in care se vor afla sistemul economico-social condos modalitatile de actiune in vederea realizarii acestora si alocarii resurselor umane, materiale umane necesare.Se poate astfel aprecia ca “exercitarea functiei depreviziune trebuie sa asigure identificarea tendintelor existente, prefigurarea proceseloc si fenomenelor ce vor avea loc, stabilirea obiectivelor de realizare in viitor si resursele necesare acestora”.

Trebuie mentionat faptul ca functia de previziune se integreaza organic in activitatea neintrerupta a oricarei organizatii, afirmatie argumentata prin faptul ca in marea majoritate a studiilor previzionale, precum si masurile, solutiile si propunerile care se refera la activitatea de viitor pornesc de la diagnose ale trecutului si sunt concretizate in decizii curente. De astfel, toate studiile previzionale efectuate (continue, periodice, neregulate) alcatuiesc puncte de plecare in stabilirea strategiei, tacticii, politicii, planificarii si programelor de dezvoltare si modernizare continua a organizarii si desfasurarii activitatii de management.

Este important de retinut faptul ca previziunea este deopotriva o functie manageriala si o stiinta de sine statatoare. Practic in exercitarea functiei de previziune, managerii apeleaza la instrumentarul metodologic specific oferit de previziune ca stiinta.

Rezultatele previziunii, după orizontul de timp, gradul de detaliere şi obligativitatea îndeplinirii sunt: prognozele, planurile şi programele.