Implicarea comunității locale în dezvoltarea turismului rural

1. Definitii

Conform legii turismului din 2011

-turism - ramură prioritară a economiei naţionale, cu funcţii complexe şi implicaţii multisectoriale, care cuprinde ansamblul activităţilor desfăşurate în scopul producerii de bunuri şi servicii pentru turişti;

-turism rural reprezinta un sector prioritar al turismului care cuprinde totalitatea activităţilor, produselor şi serviciilor turistice organizate şi desfăşurate în spaţiul rural, preponderent de către populaţia locală, în strânsă legătură cu mediul înconjurător şi activităţile de bază ale localnicilor, prin care sunt valorificate resursele turistice, patrimoniul cultural, tradiţiile, structurile turistice şi produsele locale.

2. Maramures

Situat în nordul ţării, judeţul Maramureş este alcătuit din patru zone diferite: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului şi Ţara Codrului, la care se adaugă Baia Mare, ca zonă metropolitană.

Maramureş este dovada vie că istoria trăieşte. Aici, tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie, ceea ce oferă zonei un pitoresc aparte.

3. Implicatiile comunitatii locale in dezvoltarea turismului rural

Turismul rural s-a dezvoltat cu succes în spaţiul maramureşean, pe fondul existenţei unor valori spirituale tradiţionale bine păstrate de-a lungul timpurilor.

Elementele de atracţie ale judeţului în domeniul turismului rural sunt numeroase şi deosebite. Tradiţiile şi obiceiurile, străvechi şi nealterate, sunt nelipsite din viaţa rurală, iar portul şi arhitectura îi conferă o identitate specifică. De aceea, elementul primordial al turismului în Maramureş este viaţa satului. Identitatea Maramureşului este completată de peisajul construit şi de peisajul natural, elemente componente importante ale spaţiului rural din Maramureş.

Comunitatea din zona Maramuresului ajuta la dezvoltarea turismului rural prin pastrarea traditiilor si obiceiurilor, lucru care pastreaza vie viata satului de alta data.

In tinutul istoric al Maramuresului, lumea satului pare incremenita in timp. Oamenii inca se imbraca la fel ca stramosii lor de acum aproape doua mii de ani. In satele din vaile Izei, Marei sau Tisei, barbatii poarta cioareci, suman si opinci, iar femeile, catrinta.

Chiar daca morosenii n-au renuntat la obi¬ceiurile strabune, nu inseamna ca vizitatorul pornit in descoperire nu se va bucura de toa¬ta ospitalitatea maramureseana si confortul civilizatiei. Asa ca, porneste fara teama spre acest tinut unde poti admira costumele po¬pulare, celebrele camasi cu platca si umeras, instalatiile vechi, precum valtoarea de spalat tesaturile groase, sau sarbatorile pastorale care fac parte dintr-un univers nealterat. Centrul acestui univers este extraordinara civilizatie a lemnului, dezvoltata dintr-o opreliste: nobilii catolici unguri le-au interzis romanilor ortodocsi in secolul al Xlll-lea, sa mai ridice biserici din piatra. Asa s-a nascut, din mainile mesterilor locali, stilul gotic maramuresean, oglindit in bisericile pictate si in portile monumentale, migalos sculptate cu motive specifice – soarele, pomul vietii, braul.

Traditiile ocupa un loc important in sufletul si in viata acestui tinut si de aceea aici se traieste intens fiecare sarbatoare fie, ea laica sau religioasa. Iar portul popular este obligatoriu la sarbatorile religioase importante.

Portul popular din Maramures are numeroase note de sobrietate, frumusete si incontestabila vechime.

Camasa pentru femei este tesuta in casa in razboi manual, din panza de in si canepa pentru zilele de lucru si numai din bumbac pentru zilele de sarbatoare, intr-o bogata paleta de combinatii, dovedind fantezia si talentul innascut al femeilor, transmise din generatie in generatie. Poalele (fusta din panza alba tesuta in casa, peste care se aseaza cele doua zadii) sunt facute din acelasi material ca si camasa, mai largi si incretite putin la talie.

La barbati camasa este tesuta din panza alba de bumbac, cusuta simplu cu broderii la gat si la maneci, cu matase alba sau galbena. Manecile sunt largi, lungi sau trei sfert si se termina cu “cipca cu coltisori” la camasile de sarbatoare.

Pantalonii numiti “gatii” se poarta vara, sunt largi si scurti pana deasupra gleznelor,sunt foarte comozi fiind tesuti din panza de bumbac alba. Pentru iarna poarta “cioarecii” simpli din lana alba sau gri, deosebit de caldurosi.

In Maramures au loc multe sarbatori: Serbarile lenkerului, Udatoriu din Surdesti, Tanjaua de pe Mara, Festivalul Gulasului de la Ocna Sugatag, Hora de la Prislop ori Sarbatoarea Castanelor din Baia Mare. Traditii si obiceiuri populare din Maramures, serbari campenesti si festivaluri folclorice, concerte in aer liber din Baia Mare, Sighetu Marmatiei, Cavnic, Seini ori Borsa, cenacluri literare, toate acestea o sa vi le prezentam mai jos pentru fiecare luna a anului.

Ocupatii traditionale ale satenilor maramureseni se impart in 2 categorii cele de baza si cele secundare.In cele de baza intra activitatii precum:

AGRICULTURA - este prezentata cu ajutorul plugurilor din lemn, a grapei cu colti de lemn, a semanatorilor, a diferitelor unelte cu ajutorul carora taranul pregatea pamântul pentru cultura, îngrijea culturile si în final culegea recolta.

CRESTEREA ANIMALELOR - este cea de a doua ocupatie principala a locuitorilor din Maramures ce se afla în strânsa interdependenta cu agricultura,

iar in cele secundare :

ALBINARITUL - ocupatie principala a locuitorilor mai ales din zona Chioarului mentionata în documentele medievale.

VÂNATOAREA - era practicata în general cu capcane de metal de diferite marimi în functie de animalul care urma sa fie prins.

PESCUITUL - este prezentat în expozitie prin câteva vârse si cosuri cu care se pescuia în ape cu debite mai mari.