Inovația și designul bijuteriilor

De-a lungul anilor, chiar cu milenii în urmă, oamenii nu și-au făcut doar unelte care-i ajutau în a supraviețui și a evolua, ci au fost preocupați să-și confecționeze și obiecte de podoabă, care mai de care mai frumoase.

Bijuteriile sunt o forma universala de adoratie. Podoabele facute din scoici, pietre si oase au supravietuit inca din timpuri preistorice. Inca din acele timpuri, bijuteriile erau purtate ca o forma de protectie fata de pericolele vietii sau pentru a marca un statut social. Descoperirea tehnicilor de lucru cu metalul a adus o dezvoltare importanta in acest domeniu. Aurul, un material rar si valoros, era ingropat cu persoanele decedate. Multe bijuterii arheologice vin din morminte.

1.1.Notiuni introductive

Din vremuri preistorice portul bijuteriilor a debutat odata cu aparitia primilor oameni, cu portul de siraguri, os, scoici gaurite, folosite pe post de coliere precum si alte materiale gasite in natura, colorate cu ajutorul plantelor in culori foarte vii. Bijuteriile inaintea erei noastre erau confectionate din bronz, metal, piele, os.

Bijuteriile africane erau confectionate din scoici, lemn, fildes, os si piele reprezentand statutul si clasa sociala.

O dezvoltare deosebita in manufactura bijuteriilor a inceput in sec al xv lea cand s au folosit pe scara larga pietrele pretioase si semipretioase aduse din Orient, personalizand obiecte personale; haine, arme ssi armuri, mic mobilier si obiecte de cult.

Popoarele din America de Sud foloseau aurul pentru exprimarea statutului social si pentru legatura cu zeii, aurul fiind considerat a avea si efecte curative.

Bijuteriile orientale sunt mult mai elaborate, mai complexe si mai viu colorate, folosindu se emailuri speciale si pietre semipretioase, pe cand bijuteriile europene sunt mai simple, perdomina aurul alb, platina si pietrele pretioase accesorizate cu snururi din matase, piele, silicon.

De a lungul timpului apetitul si dezvoltarea gustului pentru bijuterii a capatat o diversitate fantastica. Ca dovada ca istoria se repeta bijuteriile tineretului din epoca moderna sunt in locuite cu bijuterii din metal comun, plastic, sticla facute in serii de milioane de exemplare in detrimentul bijuteriilor din metal nobil, personalizate si atent mestesugite.

Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.

1.2.Antichitatea

1.2.1.Africa de Sud

Cele mai vechi bijuterii descoperite sunt din Maroc și datează de acum 100.000 de ani. Sunt câteva mărgele din cochilii de Nassarius și au fost găsite într-o grotă.

Primele semnalări ale existenței bijuteriilor au apărut la popoarele din Africa, confecționate din mărgele din cochilii, coajă de ou de struț, os, dinți, fructe de pădure, pietre perforate și atârnate pe șnur. Este posibil ca aceste mărgele să fi fost folosite pentru determinarea identitații grupului, dovadă a dezvoltării gândirii simbolice, mai exact a reprezentării unui lucru cu ajutorul altuia.

Apariția metalului, în antichitate, poate fi considerată piatra de hotar în istoria bijuteriilor. Maeștrii bijutieri au fost mult timp dependenți de argint. Asta până în secolul al XV-lea, când s-a început exploatarea aurului și crearea de ornamente de orice fel.

1.2.2.Egipt

Cele mai vechi dovezi privind producerea bijuteriilor s-au găsit în Egipt. Pe pereții zidurilor de piatră de la capelele camerelor mortuare se află o adevarată istorie a începuturilor bijuteriilor. Pe aceste ziduri se găsesc reproduceri ale șlefuitorilor egipteni la locul de muncă.Se folosea extensiv aurul, mai ales pentru că se prelucrează mai ușor decât alte materiale.Egiptenii trăiau cu credința că fiecare piatră prețioasă este încărcată cu puteri mistice care se vor proiecta asupra purtătorilor. Simbolurile, ca cel al Scarabeului Sacru, formau o parte semnificativă a bijuteriilor care se purtau, fapt venind și din credința în sacralitatea simbolurilor.Culoarea pietrelor din alcătuirea unei bijuterii avea, de asemenea, simbolistică, verdele fiind asociat fertilității.

Pe lângă bijuteriile cunoscute de noi astăzi, egiptenii purtau și alte forme de ornamente, cum ar fi pieptarul și coafura.Pieptarul consta dintr-un ornament pentru piept atârnat de gât cu o panglică sau un un lanț și prezenta adesea desene cu diferite zeități. Pieptarele erau făcute din bronz și acoperite cu frunze de aur, încrustate cu lapislazuli, carneol și turcoaz.