Modalități de plată a serviciilor turistice

Instrumentele de plata si credit reprezinta denumirea generica folosita pentru a caracteriza un anumit tip de titluri utilizate in relatiile de plati. Acestea sunt documente scrise, al caror continut si forma sunt consacrate prin norme acceptate pe plan intern si international, reprezentand o obligatie de rambursare sau plata a unei sume de bani intr- un termen stabilit. Din aceasta categorie fac parte cambia, biletul la ordin, cecul. Ele sunt titluri de credit pe termen scurt, respectiv suma ce urmeaza sa fie platita sau incasata intr-o perioada care, in general, nu depaseste un an.

Dat fiind locul tot mai important pe care cambia, biletul la ordin si cecul au inceput sa il aiba in comertul international, acestea au format obiectul unor reglementari la care au aderat diferite state: Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cambiilor si biletelor de ordin (Geneva, 7 iunie 1930); Conventia destinata sa reglementeze anumite conflicte de lege in materie de cambie si bilet la ordin (Geneva, 7 iunie 1930); Conventia relativa la dreptul de timbru in materie de cambii si bilete la ordin (Geneva, 7 iunie 1930); Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului (Geneva, 19 martie 1931); Conventia destinata sa reglementeze unele legi in materia cecului (Geneva, 19 martie 1931); Codul cutumei engleze „Bill of Exchange Act" (1882); preluat si de SUA si denumit „Uniform Negociable Instruments Act"; Conventia de la Havana (1928), care a foss adoptata de unele state din America Latina.

In ceea ce priveste Romania, in relatiile de plati interne se aplica prevederile cuprinse in Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si Legea nr. 59/1934 asupra cecului, repuse in aplicare, cu minime modificari, in septembrie 1994, inclusiv formulare standardizate iar denominarea se efectueaza numai in lei; in relatiile de plati internationale utilizarea acestor instrumente presupune: existenta elementelor esentiale in textul inscrisului si denominarea intr-o valuta de circulatie internationala; relatia de extraneitate existenta intre cei angajati in emiterea inscrisului si stingerea obligatiilor de plata.

Cecul

In timp ce cambia si biletul la ordin sunt in primul rand instrumente de credit, cecul este, prin excelenta un instrument de plata. Cecul este un inscris prin care o persoana( tra-gator, emitent) da ordin unei banci (tras) sa plateasca in favoarea unui tert (beneficiar) o suma de bani, de care tragatorul dispune.

Desi apar trei persoane implicate, ca si in cazul cambiei, cecul se deosebeste esential de aceasta. In primul rand, trasul nu poste fi, decat o banca la care tragatorul are un disponibil, iar banca nu plateste din acest cont decat daca a primit ordin sa elibereze o suma. In al doilea rand, emiterea cecului de catre tragator (clientul bancii) presupune, pe de o parte, existenta unei conventii, intelegeri, intre tragator si banca privind disponibilul din care aceasta sa faca plata, iar pe de alta parte, existenta unui disponibil (provizion), respectiv o suma de bani suficient de mare ca sa poata acoperi valoarea cecului emis.

Aceste fonduri pot proveni din depozitul bancar al clientului sau pot fi rezultatul unui credit acordat de banca clientului ei (desigur, tot in contul acestuia). Ca si celelalte instrumente de plata si credit, cecul este un inscris care cuprinde anumite elemente esentiale. Conform Legii cecului nr. 59 din 1 mai 1934, acestea sunt:

- denumirea de cec inscrisa in text si exprimata in limba in care a fost redactat inscrisul;

- ordinul pur si simplu, neconditionat de a plati o suma de bani determinata, scrisa in cifre si in litere, specificdndu-se si moneda;

- numele trasului, respectiv al bancii care trebuie sa efectueze plata;

- locul platii, deci banca, localitatea unde trebuie sa se faca plata;

- locul si data emiterii cecului (ziua, luna, anul), cecul fara data considerandu-se emis anterior termenului de prezentare;

- semnatura celui ce emite cecul (autografa), deci a tragatorului.

Deoarece cecul este un instrument de plata, in textul sau nu se stabileste scadenta, fiind platibil la vedere. Orice scadenta trecuta in text se socoteste nescrisa. Cu toate acestea, cecurile trebuie prezentate la plata intr-un interval de la data emiterii, de regula foarte scurt. Intervalul maxim de prezentare a cecului la plata difera de la tara la tara si in functie de locul platii. Astfel, pentru tarile din Europa, beneficiarii cecurilor care au domiciliul in aceste tari trebuie sa le prezinte in 3 zile de la data emiterii; cecurile emise in aceste tari dar platibile la banci situate in tari din Europa trebuie prezentate in termen de 20 de zile, iar pe alte continente in 70 de zile. In general, termenul de prezentare spre plata nu poate depasi sase luni. In uncle cazuri, foarte rar, plata cecurilor peste aceste termene se poate face cu acordul prealabil al bancii.

In ultimii ani, ca urmare a faptului ca bancilor platitoare (trase) li se prezentau cecuri la incasare in perioade ce depaseau termenul acceptat de banca tragatoare, in special in cazul cecurilor de calatorie, pe inscris a inceput sa fie tiparit si termenul maxim in cadrul caruia acesta putea fi prezentat spre incasare (de ex. prin formula: “valabil trei luni de la data emiterii" – valid for three month for date of issue).

Tipuri de cecuri

Din punct de vedere al modului in care este indicat beneficiarul, cel ce urmeaza sa incaseze suma, cecurile pot fi:

- nominative, atunci cand in text este mentionat numele beneficiarului iar cecul este achitat numai acestuia;

- la ordin, atunci cand in text este mentionat numele beneficiarului si clauza la ordin", avand cea mai larga utilizare in practica;

- la purtator cest cec este platibil oricui il prezinta, de aici dezavantajul in cazul furtului.