Parcul Național Călimani

1. Asezare geograficaParcul Naţional Călimani se află în nordul Carpaţilor Orientali, în masivul cu acelaşi nume. Cu excepţia Parcului Naţional Munţii Rodnei, este cea mai nordică arie protejată de acest tip din România. Staţiunea Vatra Dornei este cel mai important punct de plecare pentru turiştii care vizitează aceste locuri

Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, reprezentând cel mai extins masiv vulcanic din ţara noastră. El se desfăşoară pe direcţia nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazănoapte de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) şi munţii mărunţi ai Bârgăului; la est - şirul depresiunilor Păltiniş, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de munţii înalţi ai Bistriţei şi de munceii Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Mureşului constituie limita spre munţii vulcanici ai Gurghiului; în vest - piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podişului Transilvaniei. Limita septentrională este greu de trasat, datorită caracterelor complexe ale unităţilor ce vin în contact: zona Călimanului în sud şi aceea a Munţilor Bârgău şi Depresiunea Dornelor în nord.

Ea trece la nord de Dealul Tănasa (1.001 m), intersectează cursul mijlociu al văii Pietroasa de Jos, urcând spre nord până la localitatea Bistriţa Bârgăului. În continuare, către est, urmăreşte valea Bistriţei până în apropiere de Colibiţa, de unde se abate spre sud, şi întretaie cursul superior al Pănuleţului şi pârâul Colbul, pe sub Vf. Ţiganca. Limita se orientează către nord-est, ocolind Vf. Dălbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), şi traversând cursul superior al râului Dorna până în valea Negrişoarei, pe care o însoţeşte către nord până la Măgura Mică (1.226 m), ocolind în continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Şerbii (1.530 m). Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estică a depresiunii cu acelaşi nume pătrunde adine în masiv până în apropiere de confluenţa pârâului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate către nord-est, pe lângă Piciorul Cerbului (1.650 m) şi piciorul Ţiganului (1.700 m), până în valea Călimanului. Limita estică marchează contactul dintre munţii cristalini ai Bistriţei şi masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci ea se îndreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul şi străbate depresiunile Păltiniş, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului şi cea a Topliţei, până la localitatea cu acelaşi nume. Limita sudică este jalonată de valea transversală a Mureşului (defileul Topliţa-Deda), care separă Călimanul de Munţii Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete presărate de aşezări umane, între care se înterpun sectoare mai înguste, cu aspect de chei.

În partea central-nordică a României, pe cursul superior al Someşului Mare, înglobează zona de contact a Podişurilor Someşan şi Transilvaniei cu regiunea muntoasă a masivelor Rodnei, Ţibleşului şi Călimani.