Patrimoniul turistic cultural al României

Patrimoniul turistic cultural – cuprinde acele bunuri culturale mobile si imobile cu valoare deosebita sau exceptionala (dpdv istoric, arheologic, numismatic, heraldic, stiintific si tehnic, documentar, etnografic, artistic, literar, cinematografic, cartografic, bibliofil si epigrafic), care au reale valente turistice si pot constitui puncte de baza in realizarea unor produse turistice originale, generand diferite forme de turism, atunci cand sunt asigurate serviciile de primire si cele complementare.

Cultura romaneasca este rezultatul interferentei a trei regiuni europene: de est, centrala si de sud-est, pastrandu-si, insa, atributele proprii, specifice. Identitatea romaneasca s-a conturat pe un substrat format de elemente dacice si romane, cu multe influente din partea grecilor, din vechiul imperiu bizantin, apoi din imperiul otoman, a popoarelor migratoare, indeosebi cele slave, a sasilor si svabilor, colonizati in spatiul geografic romanesc etc.

Cultura moderna romana a aparut si s-a dezvoltat in ultimii aproximativ 250 de ani, sub puternica influenta a culturilor din V europei, in special cultura franceza si germana. O contributie relativ insemnata la definirea identitatii culturii romanesti au adus, in diverse perioade, si comunitatile etnice mai mici sau mai mari, stabilite in decursul secolelor pe teritoriul romanesc (ungurii, rromii, evreii, armenii etc).

In domeniul culturii, patrimoniul cultural national reprezinta baza de fundamentare a existentei acesteia si de sprijinire a tuturor formelor de manifestare artistica. In definirea acestui concept s-a tinut cont de recomandarile internationale ale UNESCO, ICOMOS, Comisia Europeana pt Cultura, Consiliul Europei.

Patrimoniul material (tangibil)

Este cunoscut sub numele de patrimoniu arhitectural, ce are in componenta sa urmatoarele cateogorii de obiective majore: monumente, ansambluri si situri si alte bunuri culturale cu rol de exponate. Toate aceste componente ale patrimoniului material pot avea o valoare universala foarte mare dpdv al istoriei, artei si stiintei universale, sau una de nivel national.

Prin urmare, patrimoniul cultural material cuprinde cladiri sau/si ruine valoroase sub aspect arheologic, istoric, arhitectural, religios, artistic, urbanistic,unde toate partile componente – exterioare si interioare – sunt elemente de valoare, care fac parte integrata din structura acestora; de asemenea, acestea inglobeaza si produse din alte arte: sculpturi, vitralii, mobilier, diferite ornamente de piatra, ipsoselie, lambrisari in lemn, picturi murale si altele; adesea el conlucreaza cu proiectarea peisagistica si cea urbanistica pt armonizarea aspectului exterior al cladirilor cu natura inconjuratoare.

In Romania, vechimea locuirii in spatiul carpato-danubiano-pontic si existenta unui procent ridicat de populatie rurala, din spatiul rural, cu ocupatii traditionale multiseculare, conditii fizico-geografice, politice si sociale specifice, au impus o evolutie a manierei de constructie, dar si o anumita structura a asezarilor rurale si urbane.

In ciuda continuitatii materiale si culturale a societatii, bunurile de patrimoniu se diferentiaza de la o epoca la alta prin dimensiuni, structura, compozitie, utilitate, trecand de la forme simple la altele complexe de astazi.

In cadrul patrimoniului material, un loc aparte il detin bunurile arheologice care definesc inceputurile istorice si culturale ale civilizatiei umane. Prin urmare, patrimoniul arheologic include structuri, constructii, grupuri de cladiri, situri de dezvoltare, obiecte mobile, monumente de alta natura situate fie pe pamant, fie sub apa.

Patrimoniul national poate contribui, prin componentele sale, la dezvoltarea turismului sub toate formele sale de manifestare – turism cultural, religios, turism de pelerinaj, turism rural, turism urban, turism pt manifestari culturale si sportive etc. Componentele care se afla in structura patrimoniului au valente turistice diferite, prin urmare sfera de cuprindere este foarte larga, dar mai putine au si o reprezentativitate turistica deosebita.

Potrivit unor reglementari legislative, s-a creat cadrul adecvat pt aplicarea normelor metodologice de clasare si evidenta, de atestare si aplicare a unor criterii de departajare, de monitorizare a lor pt respectarea cerintelor de conservare si protectie. In analiza recenta a bunurilor culturale si pt determinarea importantei acestora (conform ultimelor interventii legislative) s-au aplicat urmatoarele criterii: