Potențialul Turistic al Zonei Obcinile Bucovinei

1.1. Conceptul de potenţial turirstic

Potenţialul turistic al unei zone, staţiuni, localităţi îmbracă două forme principale:

- Potenţial turistic natural

- Potenţial turistic antropic.

1. 2. Caracterizare economico-geografică a Obcinilor Bucovinei

1. 2. 1. Aşezare

Obcinele Bucovinei sunt situate în Nord-Estul Carpaţilor Orientali şi reprezintă prin specificul geografic, o subunitate distinctă a acestora. Limita lor nordică o constituie Valea Sucevei, începând de la izvoare şi până la ieşirea din munte, la Vicovu de Sus pe o lungime de 65 km. Limita sudică porneşte din Valea Bistriţei, la Iacobeni şi se continuă pe valea Mestecănişului (afluent al Bistriţei), pasul Mestecăniş (1906 m), Valea Putnei (afluent al Moldovei) şi de la Pojorâta până la Păltinoasa, care separă Obcina Feredeu şi Obcina Mare de Rarău şi Munţii Stânişoarei. Cea mai clară limită este cea estică prin care Obcinele se pun în direct contact cu Podişul Sucevei pe linia localităţilor Vicovu de Sus-Marginea-Solca-Cacica-Păltinoasa. Limita vestică este dată de Valea Bistriţei Aurii, între Iacobeni şi Cârlibaba de unde se continuă pe Valea Cârlibabei şi Pasul Cârlibaba, prin care se face legătura cu bazinul Sucevei (la localitatea Izvoarele Sucevei). Între aceste limite, cuprind un teritoriu de aproximativ 2200 km2 situat între 47°35’25” (Pasul Mestecăniş) şi 47°53’30” (satul Ulma) latitudine nordică şi între 25°07’40” (satul Cârlibaba) şi 25°57’25” (satul Păltinoasa) longitudine estică.

Obcinile Bucovinei sunt o porţiune a Orogenului şi se înscriu în zona flisului (Obcina Mare şi Obcina Feredeului) şi pe zona cristalino-mezozoică (Obcina Mestecăniş). În alcătuirea lor există trei categorii de formaţiuni: metamorfice sau şisturi cristaline (de vârstă proterozoică superioară şi paleozoică), magmatice şi sedimentare (de vârstă mezozoică).

Trăsătura definitorie pentru Obcinile Bucovinei este înălţimea redusă. Altitudinea scade de la vest la est fiind sub 1400 m în Obcina Mare. Obcina Mare domină cu 300-500 de metri Podişul Sucevei de est încât contactul morfologic între aceste două unităţi este deosebit de evidenţiat.

Altitudinea maximă din Obcinile Bucovinei o are vârful Lucina (1588 m) din nordul Obcinei Mestecănişului iar altitudinea minimă o întâlnim la ieşirea râului din Munte - la Păltinoasa - 460 m.

A doua trăsătură generală a reliefului aceste regiuni o constituie paralelismul culmilor şi văilor pe direcţia NV-SE, direcţie coordonată cu cea a componentelor structurale.

În lungul văilor se etalează terasele cuaternare tot mai bine păstrate cu cât sunt mai joase şi deci mai recente. Cea mai tipică desfăşurare a lor, o întâlnim în culoarele depresionare ale Moldovei (în Depresiunea de la Câmpulung ele apar în succesiune completă între 2 şi 110 m altitudine relativă) şi valea Moldoviţei, intens folosite pentru aşezări omeneşti, căi de comunicaţii, culturi şi fâneţe, în timp ce în sectoarele de îngustare a văilor ele se reduc până la dispariţie.

Versanţii, care ocupă peste 70 % din spaţiul Obcinelor Bucovinei, se găsesc în cea mai mare parte într-un echilibru relativ stabil.

Intervenţia omului a avut loc destul de raţional neschimbând esenţial raportul natural de forţe care se înfruntă pe versanţi.

Privit în ansamblu deci, relieful Obcinelor Bucovinei se pretează la mai multe tipuri de turism.

Obcinile Bucovinei pot fi comparate cu Munţii Jura de la graniţa cu Elveţia în special datorită culmilor paralele. Ambele grupuri de munţi sunt împădurite până pe creste, în mai multe locuri având poieni şi având un înalt grad de umanizare.

1. 2. 2. Populaţia şi aşezările umane

Obcinile Bucovinei constituie una din cele mai populate regiuni montane ale ţării, având o densitate medie de 45 locuitori/km2 (cu variaţie între 50-150 locuitori/km2 pe văile principale şi 10-30 locuitori/km2 în zona culmilor muntoase).