Satul turistic și importanța acestuia în localizarea produsului turistic rural

Există numeroase modalităţi de delimitare conceptuală a turismului rural (considerat de

multe ori similar cu agroturismul sau turismul verde), multe dintre abordări plecând de la ideea definirii unor forme de valorificare a resurselor naturale în cadrul unor ferme sau gospodării ţărănesti în scop turistic. Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, turismul rural constituie „...o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată si condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum si dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice”.

În opinia unor cadre didactice de la A.S.E. Bucuresti, turismul rural fie „...cuprinde toate activităţile turistice desfăsurate în lumea satului (mediul rural) dincolo de zonele atinse de staţiunile litorale sau montane, fie „... o formă concentrată pe destinaţii în spaiul rural, dispunând de o anumită structură funcţională de cazare si de alte servicii eterogene”

Plecând de la aceste accepţiuni se poate sune despre produsul turistic rural că este rezultatul asamblării unor elemente de natura resurselor turistice locale naturale si antropice (cultural-istorice si umane), precum si a unor elemente de infrastructură, de dotare turistică (cazare, masă, alte servicii eterogene.

Turismul rural este un concept ce include toate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural”. Devine necesar a clarifica în acest moment ce se înţelege prin “mediul/spaţiu rural”. Într-o bună parte a Europei (Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda) acest termen indică zonele care se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane. În Italia termenul indică acele zone care nu sunt nici urbane, nici de coastă şi drept urmare include regiunile montane. În Irlanda şi Anglia termenul analizat este practic sinonim cu noţiunea de “regiune de la ţară”, această diferențiindu-se total de cea urbană. Spania, Portugalia şi Grecia au tendinţa de a asimila termenul de mediu rural cu zonele unde se realizează producţia agricolă. Constatăm că - cel puţin pe continental european - termenul de “mediul rural” are înţelesuri diferite. Acest lucru dă naştere unor dificultăţi de analize comparative interstatale, cât şi unei limitări în aprecierea de ansamblu asupra activităţilor desfăşurate în acest sector. Există voci care pe lângă considerentele de natură geografică apreciază că inadecvarea la realitate a definiţiei “turismului rural” este determinată şi de alte motive. Spre exemplu este cunoscut că produsul turistic reprezintă în esenţă măsura activităţii turistice privită ca activitate economică într-o anume dimensiune, volum, structură sau calitate; prin destinaţiile sale produsul turistic putându-se constitui într-un mesaj adresat consumatorilor (turiştilor) potenţiali, care prin opţiunea lor - concretizată în

prezenţa la momentul prestării serviciilor componente, dau naştere fluxurilor turistice respectiv

consumului turistic. Însă există specialişti ce consideră că o excursie cu un atelaj tras de animale sau un picnic ori altă activitate derulată pe timpul unei zile într-un colţ îndepărtat de provincie, nu ar putea fi considerate“turism rural”.

Caracteristicile produsului turistic rural şi a satului turistic

Crearea unui produs turistic global implică existenţa următoarelor elemente:

− resursele naturale sau antropice de bază;

− alte elementele de mediu inconjurător din imediata apropiere;

− populaţia locală;

− posibilităţile de animaţie si divertisment;

− echipamentele colective de petrecere a timpului liber;

− structurile de cazare, restauraţie, aparatul comercial;

− infrastrucura de transport;

− imaginea.

În situaţia unui produs turistic rural global, accentul stă atât pe elementele de mediu natural, cât, mai ales, pe cele legate de mediul cultural si istoric (ritualuri, obiceiuri, derularea unei vieţi linistite, într-un mod cât mai tradiţional, în condiţiile unei mecanizări cât mai reduse), iar în ceea ce priveste populaţia locului, este necesar să se realizeze contacte cât mai directe, personale, astfel încât turistii să cunoască îndeaproape preocupările si activităţile specifice acelor locuri.

Procesul de creare a acestor produse turistice trebuie precedat de o analiză a pieţei si de o bună cunoastere a profilului clienţilor ţintă vizaţi, clienţi care ar putea fi persoane adulte, trecute de 40 de ani, familisti, cu studii superioare, cu venituri medii si peste medie, dornici să evadeze într-un mediu linistit, relativ izolat, în care se mai păstrează un stil tradiţional de de viaţă.

Astfel, satul turistic pentru a putea deveni produs turistic trebuie sa urmărească următoarele exigenţe:

- Să-şi clarifice obiectivele, sa-şi pună în valoare atuurile şi să remedieze deficienţele pentru a deveni o reală atracţie;

- Să-şi dirijeze eforturile pentru atingerea obiectivelor, evitând utilizarea ineficientă a resurselor de orice natură;

- Să comunice intern (toate persoanele interesate şi implicate in devenirea satului) şi extern (cu mediul, dar mai ales cu oaspeţii – turiştii sosiţi);

- Să planifice, monitorizeze şi să controleze – prin intermediul comitetelor de iniţiativă, filiale ale ONG-urilor – resursele umane, materiale şi băneşti, necesare pentru ducerea la bun sfârşit a proiectului;

- Să coordoneze activitatea în cadrul echipelor multidisciplinare ce cuprind oameni diferiţi, profesii felurite, organizaţii diferite, dar cu un scop bine precizat şi unic;

- Să menţină în atenţie permanent o imagine de ansamblu a devenirii pentru a reduce zonele de risc şi a lucra eficient la detalii;

- Să aprecieze ce trebuie sau nu făcut, înainte de execuţie şi să implementeze un standard de calitate adecvat;

- Să micşoreze costurile prin maximizarea eficienţei lucrului şi a alocării resurselor.