Turism în Turcia

Capitolul 1-Date generale

1.1 Peisaj geografic

Republica Turcia (denumire oficialã : Türkiye Cumhuriyeti) este o ţară întinsă pe 2 continente : Europa (3% - Peninsula Balcanică/Tracia Orientala) si Asia (97 % - Podişul Anatolia), cu o suprafaţă de 780.580 km², din care suprafaţa terestră: 770.760 km², maritimă 9.820 km². Granitele terestre se întind pe 2.627 km. Coasta marină: 7.200 km.

Turcia este situata în S-E Europei, si S-V Asiei, învecinată la N-V cu Bulgaria (240 km ) şi Grecia (206 km ), la nord cu Marea Neagra, la N-E cu Georgia (252 km ) şi Armenia (268 km), în Est cu Iranul (Persia - 499 km ) şi Azerbaidjanul (9 km ), în Sud cu Iraq-ul (331 km ), Siria 822 km ), Marea Mediterană, iar in Vest cu Marea Egee.

Este situată în jumătatea nordică a emisferei într-un punct care este la aproximativ jumătatea drumului între ecuator şi polul nord, de la o longitudine de 36º N la 42º N si la o latitudine de la 26º E pana la 45º E.

Philadelphia, Tokyo şi Beijing sunt unele din oraşele de pe aceeaşi latitudine ca Turcia.

Turcia Asiatica şi Turcia Europeana sunt separate de trei căi maritime de mare importanţă strategică: Marea Marmara, Strâmtoarea Bosfor şi Stramtoarea Dardanele. Impreună, ele formează singura cale pe apa dintre Mare Neagra şi Marea Egee.

Turcia este împarţită în 7 regiuni geografice:

- Marmara (Marmara)

- Aegean (Egee)

- Mediterranean (Akdeniz)

- Southeastern (Guney Dogu)

- Eastern (Dogu)

- Blacksea (Karadeniz)

- Central Anatolia (Ic Anadolu)

Strâmtoarea Bosfor separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est şi împarte Turcia în 2 părţi inegale. Peninsula Anatolia e situată între Marea Neagră la nord şi Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristice culturale, politice şi istorice.

Regiunea estică din Turcia, Tracia, se află în Europa şi are 23,000 km². Altitudinea creşte de la vest spre est şi se stabilizează la aproximativ 800 m peste nivelul mării în Podişul Central Anatolian.

În general, munţii din regiune cad perpendicular în mare iar câmpiile se întind de la est la vest.

În continuare spre est, altitudinea creşte şi ajunge la 2000 – 2200 m în medie în estul Anatoliei. În partea de sud, în Munţii Taurus sunt în paralel cu Marea Mediterană cu o elevaţie medie în jur de 2500 m, uneori ajungând la 4 000 m deasupra nivelului mării. În Vestul Anatoliei, lanţuri muntoase se ridica de la est la vest, perpendicular pe Marea Egee, ce creează văi fertile şi câmpuri spălate de râuri din cele mai vechi timpuri, ce au dat naştere unor legende celebre, cum ar fi Marile meandre, Castros, Pactole şi Selinus. Aceste lanţuri muntoase, perpendiculare mării, au creat multe peninsule şi golfuri şi astfel a apărut o linie de coastă, plin de minuni naturale.

Platourile de la est (Salt Lake) conţin mulţi vulcani cu elevaţie de 3 000 – 4 000 m şi mai mare. Cel mai mare lac din ţara, Lacul Van (3600 km pătraţi) este, de asemenea, în această regiune. Câmpiile ridicate ale Anatoliei de Est sunt, în general, zonele de creştere a animalelor, dar acolo sunt cele mai mici, mai calde şi mai fertile câmpii, cum ar fi Igdir. Râurile care îşi au originea în această regiune, cum ar fi Euphrat şi Tigris, formează fluxul de Sud-Est care împreuna cu regiunea Anatoliei, fac parte din Upper Mesopotamia (Mesopotamia de Sus).

În regiunea Mării Negre, este de remarcat faptul că în general, munţii coboară aproape de mare. Ca urmare a acestuia, în mai multe regiuni (Carsamba, Bafra, etc.) s-au format câmpii fertile, munţii fiind aproape perpendiculari cu litoralul.

În regiunea din jurul Mării Marmara, atât în Anatolia şi în Tracia sunt foarte puţine modificări în altitudine şi este formată din terenuri fertile mari şi plate.

Turcia se întinde pe partea vestică a Asiei. Partea centrală a ţării este ocupată de Podişul Anatoliei, cu altitudini variind între 800 şi 1500 m, încadrat de lanţuri muntoase arcuite: Munţii Pontici în nord şi Munţii Taurus şi Antitaurus în sud. În partea de sud a Anatoliei se înalţa vulcani inactivi, în a căror roca moale s-au construit cunoscutele şi bizarele oraşe subterane din Cappadocchia. Spre vest Podişul se prelungeşte cu culmi muntoase paralele (care ating 2500 m altitudine), iar în est se uneşte cu Podişul Armeniei, înalt, cu aspect muntos fragmentat de depresiuni : câmpia Araratului, regiunea muntoasa Hakari ( inaltime maxima 4168 m),depresiunea în care s-a format marele lac sărat Van ( la sud de Azerbaidjan).

Turcia poate fi impartita in 7 regiuni geografice: regiunea Mării Negre, regiunea Marmara şi regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est.

Regiunea Marmara în nord-estul Turciei cuprinde o câmpie centrala cu dealuri ce au puţine schimbări în altitudine. Aproximativ un sfert din aceasta regiune fertile şi bine umezită este cultivata. Porţiunea de est din această regiune este mai muntoasă, cea mai mare altitudine a sa fiind 2 543 m.

Ţărmurile regiunilor Egee şi Mediteraneana în vest şi sud sunt înguste şi deluroase. Lângă coasta Mediteraneană, vârfurile Munţilor Taurus ajung la 3 700 m. De-a lungul coastei Egee, o serie de creste joase se ridica la est până la o altitudine medie de la 1500 la 1850 m; câteva vârfuri se apropie de 3 050 m. Văile largi şi plate dintre creste au cele mai productive soluri din Turcia.

La nord, ţarmurile Anatoliene ale regiunii Mării Negre se ridică direct de la apă la înâlţimile Munţilor Anatoliani din Nord. Anatolie de vest, în partea centrala de vest a tării, este formată din lanţuri de munţi neregulate şi văi interioare care separă coasta Egeeană de Platoul Anatolian, cea mai mare regiune geografică din Turcia. Turcii considera acest platou localizat central, care este de fapt compus din mai multe bazine interconectate, ca fiind inima naţiunii lor. Aceste bazine sunt înconjurate pe toate părţile de munţi, care au cea mai mare înaltime de 3 916 m. Platoul însaşi are o altitudine medie de la 900 la 1 500 m deasupra nivelului mării.

Anatolia de est este cea mai muntoasa regiune a Turciei; Muntele Ararat este cel mai înalt vârf din ţară cu 5 166 m (acesta fiind de fapt un vulcan stins). Mulţi creştini şi evrei cred că acesta este acelaşi Munte Ararat menţionat în biblie ca locul unde s-a oprit Arca lui Noe. Această regiune este izvorul Tigrului şi Eufratului-doua din râurile principale ale Asiei. Anatolia de sud-est este un platou deluros închis la nord, est şi vest de munţi. O parte a aşa-numitei Semiluni Fertile, această regiune a fost un centru agricultural important încă din antichitate. Aproximativ 19% din Anatolia de sud-est este cultivată