Turismul internațional în comerțul cu servicii

Scurt istoric al turismului

Deplasarea oamenilor in spatiu, dorinta de a descoperii noi teritorii, a debutat ca expresie a instinctului de conservare in preistorie, dar si a curiozitatii; scopul defensiv a fost insotit de dorinta de a cunoaste ceea ce se afla dincolo de limitele ce marcau teritoriul diferitelor comunitati.

Calatoria propriu-zisa a inceput odata cu practica razboaielor si a schimburilor de bunuri.

De-abia din Antichitate se poate vorbi despre aparitia calatoriei turistice care, desi mentinea o parte a vechilor determinari, putea fi motivata si de cautarea placerii.

Vechii greci doreau sa inlesneasca si sa dobandeasca siguranta pentru vizitarea oraselor indepartate, incheind contracte de vizite prietenesti, reciproce, cu alti oameni care aveau aceeasi ocupatie, respectiv cu cei care se confruntau cu probleme de aceeasi natura – intre comercianti, intre persoane oficiale, intre oameni de cultura, familii etc.

Aportul grecilor la dezvoltarea calatoriilor a constat si in adoptarea banilor moneda, iar cresterea numarului de calatori greci a insemnat diseminarea culturii Greciei antice in intreaga zona mediteraneana.

In anul 170 d.H., grecul Pausanias a publicat un ghid de calatorie in zece volume intitulat “Un ghid pentru Grecia”, destinat mai ales calatorilor ce proveneau din Imperiul Roman. In acea lucrare erau descrise monumentele din Grecia, sculpturile si legendele legate de acestea.

In ciuda calatoriilor din epoca sclavagista atat in Grecia, cat si in celelalte mari regiuni precum Imperiul Roman si Egipt, nu se poate trage concluzia ca circulatia calatorilor se manifesta inca din Antichitate sub forma sistematica si organizata respectiv in calitate de circulatie turistica.

Nici in Evul Mediu nu se poate vorbi despre turism in acceptiunea actuala a acestui termen. Ghidul turistic scris in anul 1930 de catre Aimeri Picaud, un calugar francez, era destinat sa-i instruiasca pe pelerini cum sa ajunga la Santiago de Compostella, un reputat loc de pelerinaj din Spania, urmand un traseu cat mai putin primejdios.

Invigorarea comertului dintre state a determinat extinderea, o data cu aceasta, a calatoriilor in scopuri comerciale.

Un alt impuls l-au dat calatoriilor marile descoperiri geografice.

In secolul XV avem informatii privind primul voiaj organizat de tipul “Totul Inclus” care avea locul de plecare la Venetia si pe cel de destinatie in “Tara Sfanta”.

O noua motivatie de calatorie a devenit cea enuntata de scriitorul francez Montaigne (in secolul XVI) care marturisea ca “a calatorit ca sa vada tari noi, sa castige noi experiente, sa invete si sa se distreze”.

In jurul anului 1700 s-a format asa-numitul “Grand Tour”, primul itinerar turistic educativ care era parcurs, alaturi de tinerii englezi si de alti calatori din diferite state europene. Itinerariul cuprindea orasele: Paris, Torino, Florenta, Roma, Neapole, Venetia, Viena precum si Regiunea Rinului – Germania. Durata calatoriei era de trei ani. Cu aceasta ocazie au aparut termenii de “turism” si “turist”.

Concepte, definitii, opinii

In cea mai simpla definitie “Turismul este actiunea, dorinta, arta de a calatori pentru propria placere”, este pusa pe primul plan motivatia agrementului ca stimulent a calatoriei turistice.

Definitia lui E. Guy Freuler din 1880 arata ca “Turismul, in sensul modern al cuvantului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului inconjurator, cultivarea sentimentului pentru frumusetile naturii ca rezultat al dezvoltarii comertului, industriei precum si al perfectionarii mijloacelor de transport.

Leville- Nizerolle determinat de criteriul consumului, da o alta definitie pentru turism in 1938: “Turismul este ansamblul activitatilor nonlucrative ale omului in afara ariei de resedinta”.

Vizitatorul international desemneaza “orice persoana care calatoreste intr-o alta tara decat cea de resedinta pentru orice alt scop decat cel de a exersa o activitate remunerata in tara vizitata”.

Turistul international este considerat acel vizitator temporar care locuieste cel putin 24 ore intr-o tara, alta decat cea de resedinta, si ale carui motive pot fi:

- petrecerea timpului liber pentru odihna, agrement, vacanta, sanatate, studii, religie, familie, sport etc

- participarea la misiuni, intruniri, afaceri

Excursionistul international e vizitatorul care nu isi petrece mai mult de 24 de ore pe teritoriul unei tari, alta decat cea de resedinta. De obicei aceste tari sunt situate pe traseele parcurse de turisti spre tarile de destinatie turistica, fiind tari de tranzit turistic.

Definitia adoptata de Organizatia Mondiala a Turismului (WTO) considera turistul international ca fiind “orice vizitator care se deplaseaza in afara tarii de resedinta, pentru o perioada mai mare de 24 de ore sau de cel mult 12 luni consecutive, pentru alte motive decat obtinerea de venituri in tara de destinatie. In calitate de consumatori, turistii cheltuiesc veniturile realizate in tara de origine / resedinta* pentru a isi acoperi consumul si genereaza astfel un imput monetar net, care pentru tara de destinatie este echivalentul unui export intern- exportul de turism.

*Tara de resedinta poate sau nu sa coincida cu tara de resedinta. In general, in cazul turistului resedinta acestuia e cea care inregistreaza efectele economice.

Definitia turismului international este continuarea fireasca a celei de mai sus, respectiv:

Actiunea de deplasare a rezidentilor unei tari, in calitate de vizitatori spre o alta tara, in scopul satisfacerii unor motivatii si consumuri specifice, precum si ansamblul activitatilor de productie a bunurilor si serviciilor care acopera aceste consumuri si genereaza venituri in tara de destinatie. Motivatiile “specifice” exclud pe cele legate de prestarea unor activitati lucrative, remunerate in tara de destinatie, adica exclud fluxul fortei de munca.