Teste geopolitică

Test 1

1. În viziunea întemeietorului de drept al geopoliticii, geopolitica urma să examineze suportul geografic, natural al statului (b), una dintre multiplele perspective din care poate fi studiată funcționarea statului (c). Tot la întemeietorul disciplinei poate fi identificat sensul geopoliticii de informație politică externă (a), de studiu al cadrului larg al politicii, de cercetare a mediului politic (e).

Este adevărat că suedezul Kjellen concepe statul ca o formă de viață, dar răspunsul (d) nu este corect deoarece, așa cum am menționat mai sus, în viziunea lui Kjellen, geopolitica nu este analiza statului, ci analiza statului din punct de vedere geografic, știința care se ocupă de analiza statului fiind politica. Deci, geopolitica nu era decât un capitol al politicii, considerată ea însăși știință.

2. Kjellen împarte geopolitica în

a) Topopolitica - subdisciplina care studiază așezarea statului (nu e vorba de așezarea matematică, geofizică, așezarea lângă mare sau în interiorul continentului, acestea fiind studiate de fizipolitică, ci de plasrea politică a țării respective);

b) Morfopolitica - subdisciplina care va examina forma, granițele, rețelele de circulație ale statului;

c) Fizipolitica - va analiza fizionomia teritoriului, bogățiile solului și subsolului, așezarea matematică, în latitudine și longitudine.

3. Friedrich Ratzel este considerat întemeietorul de fapt al geopoliticii, deoarece este autorul care a conturat unele dintre liniamentele de bază ale disciplinei, a impus abordări și concepte care se regăsesc și astăzi în dezbaterea de profil. Distincția „de fapt"/„de drept" are la bază faptul că Ratzel nu a pronunțat niciodată cuvântul de „geopolitică", ci a operat cu termenul de „geografie politică", intitulând una dintre lucrările sale de bază „Geografia politică" (1897).

Întemeietorul de drept al geopoliticii este considerat suedezul Rudolf Kjellen, cel care folosește termenul în 1899, într-o prelegere publică. Consacrarea termenului are loc de abia în 1916, când Kjellen publică lucrarea „Probleme științifice ale războiului mondial", în care primul capitol se intitula „Probleme geopolitice".

Distincția de care am vorbit are mai ales virtuți didactice, acelea de a fixa și de a sistematiza o realitate mai complexă. Kjellen este considerat de unii specialiști doar întemeietorul de fapt al geopoliticii, dar el are preocupări și de fond, mai ales prin efortul de a trece dincolo de cartografierea geografică, de a studia plasarea politică a unui stat. De altfel, Kjellen precizează în „Grundriss zu einem System den Politik geopolitica este „mai ales un studiu al vecinilor. Se oferă aici observației și reflecției toate problemele fundamentale pentru situația în lume a unei țări care decurg: dintr-o vecinătate simplă sau complicată, din vecinătatea cu state mari sau mici, din distanțele mai mari sau mai mici ce le desparte de centrele de forță și de cultură ale timpului, din situația față de punctele de fricțiune sensibile ale marii politici, din așezarea la centru, intermediară sau la margine ".

4. Ion Conea îmbrățișează cu preponderență o viziune strategică asupra geopoliticii, așa cum întâlnim la școala anglo-americană de geopolitică. Viziunea strategică transpare mai ales în conceperea disciplinei drept disciplină care studiază și explică harta politică. Pe această hartă pot fi identificate regiuni de minimum și regiuni de maximum, acestea din urmă fiind zone de convergență a intereselor și disputelor, zone strategice unde se întâlnesc interesele țărilor din zonă sau ale marilor puteri.

Abordarea sociologică în geopolitică îi aparține lui A. Golopenția, iar conceperea statului ca formă de viață este o idee lansată de R. Kjellen.

I. Conea folosește noțiunea de druckquotient, căriea îi aduce completări și îmbunătățiri și pe care o aplică în cazul României. Noțiunea a fost introdusă pentru prima oară de Alexandru Supan și preluată de Kjellen.

5. Pentru sociologul român, obiectul de studiu al geopoliticii îl constituie „potențialul statelor": aceasta este rezultanta însușirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populației, a economiei, acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului său politic" („Însemnare cu privire la definirea preocupării geopolitice").

6. Formula puterii percepute („perceived power") propusă de Ray S. Cline este:

Pp = (Masa critică + Capabilitate economică + capabilitate militară) x (Planificare coerentă a strategiei naționale + Voință).

Masa critică = Populație + Teritoriu

7. Haushofer: „Geopolitica este si vrea sa devina constiinta geografica a statului.”

8. În concepția lui Ratzel, spațiul nu are o accepțiune fizico-geografică, deci el nu este echivalent cu teritoriul unui stat. El reprezintă limitele naturale între care se produce expansiunea popoarelor, arealul de care are nevoie un popor pentru a se dezvolta. Cea care oferă identitate politică și geografică statului este poziția. Spațiul singur nu semnifică puterea unui stat, forța statală fiind expresia corelației dintre spațiu și populație.

9. Denumirea de state-tampon este asociată cu numele lordului Curzon of Kedleston, cel care se află la originea liniei care despărțea Polonia de Uniunea Sovietică după primul război mondial. În literatura de specialitate există opinia potrivit căreia ideile lui Curzon și-au găsit materializarea prin Tratatul de la Versailles. Atunci, la salba de state-tampon existente anterior (Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia, Luxemburg, Elveția) s-au adăugat Finlanda, Polonia, România, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Grecia.

10. În concepția lui Ratzel, granița nu este fâșia de pământ care desparte două state, o linie fixă stabilită prin intermediul forței, ci locul unde se întâlnesc statele cu forța lor, cu capacitatea și disponibilitatea lor de a-și extinde spațiul pe care îl dețin la un moment dat. Deci granița este un raport de forțe și, în această calitate, servește drept martor al tăriei sau slăbiciunii unui stat, fiind un adevărat organ periferic al statului. Noțiunea de graniță trebuie pusă și în legătură cu cea de mittelpunkt, punctul în jurul căruia ia naștere statul și cel care concentrează energia și forța unui popor. Din centrul vital al statului pornesc pulsari, unde de energie și de vitalitate care acoperă întreg teritoriul național. Ultimul cerc este reprezentat chiar de granița statului respectiv.