Evaluarea Rezultatelor Macroeconomice

Conţinutul indicatorilor macroeconomici

Cei mai utilizaţi indicatori macroeconomici de rezultate sunt: produsul intern brut, produsul naţional brut, produsul intern net, produsul naţional net, venitul naţional, venitul personal şi venitul disponibil. Îi vom grupa în agregate de producţie şi agregate de venit.

1. Produsul intern brut (PIB) este principalul agregat în sistemul conturilor naţionale. În funcţie de informaţiile disponibile PIB poate fi evaluat într-o dublă optică : a produsului şi a venitului .

a) Optica producţiei sau a cererii este utilizată atunci când ne interesează contribuţia netă a fiecărui agent economic la producţia finală de bunuri şi servicii. Dacă se însumează cifrele de afaceri (CA) ale tuturor agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării se obţine produsul global brut (PGB). Deci:

PGB = S CA

Dar, PGB include şi înregistrări repetate. De aceea pentru a evita dublele înregistrări ne folosim de conceptul de valoare adăugată (VA) care reprezintă aportul net al fiecărei firme la producţia naţională. Ea se determină scăzând din cifra de afaceri a întreprinderilor cumpărările lor din exterior (materii prime, combustibil, energie, semifabricate), care constituie consumul intermediar (Ci).

VA = CA - Ci

Deci : PIB = S VA , sau PIB = PGB - Ci

Deci putem spune că produsul intern brut exprimă mărimea valorii adăugate brute produse în interiorul ţării de către agenţii economici autohtoni şi străini, într-o anumită perioadă de timp (de regulă, un an).

Abordând problematica determinării performanţelor macroeconomice în termeni de circuit, prin prisma fluxurilor de cheltuieli, putem obţine acelaşi rezultat dacă se însumează bunurile finale care nu mai fac obiectul unui consum intermediar în ansamblul considerat şi în perioada considerată. Acestea sunt :

PIB = C + G + Ib + EN

În concluzie, totalizând valorile adăugate sau producţiile finale se obţine acelaşi rezultat, adică produsul intern brut, fără să cuprindă înregistrări repetate.

b. Optica venitului sau a repartiţiei defineşte PIB prin prisma abordării fluxurilor de venituri distribuite, aşa cum sunt descrise de conturile de exploatare. Fiecare operaţie de producţie creează o valoare adăugată de unde ia naştere un flux echivalent de venit. Aceste venituri care se constituie sub forma încasărilor nete ale producătorilor revin menajelor, fie sub forma unei plăţi directe (salarii brute, dobânzi brute, rente brute), fie indirect sub formă de profituri brute.

2. Produsul naţional brut (PNB) este principalul indicator folosit de unele organizaţii internaţionale pentru a efectua comparaţii între ţări. El reprezintă valoarea curentă de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor finale brute produse de agenţii economici naţionali în decursul unei perioade de un an. PNB exprimă de fapt oferta naţională de bunuri şi servicii. PNB se obţine prin scăderea din PIB a valorii producţiei finale brute a agenţilor economici străini ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării (MS) şi adăugarea valorii producţiei finale brute a agenţilor economici naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în străinătate (MN). Diferenţa între MN şi MS este un sold care poate fi negativ sau pozitiv şi pe care îl notăm cu SRE. Deci:

PNB = PIB ± SRE ; SRE = MN - MS

În practică, PNB este egal cu PIB majorat cu veniturile factorilor (salarii, dobânzi, dividende, rente şi profituri) primite de la restul lumii şi diminuat cu veniturile factorilor vărsate restului lumii (nerezidenţilor). Dacă aceste venituri nete ale factorilor sunt foarte reduse, cei doi indicatori sunt aproximativ egali (cazul unor ţări dezvoltate).

3. Produsul intern net (PIN) este un agregat net pentru că nu include amortizarea, care nu este un venit al unui factor de producţie, ci o prelevare (un cost economic) destinată compensării uzurii capitalului şi menţinerii capacităţii productive (fig.3.4) .

Putem scrie că produsul intern net este produsul intern brut din care se deduce consumul de capital fix (amortizarea):