Extras din seminar

Barierele netarifare sunt un complex de măsuri şi reglementări de politică comercială publice sau private care impiedică, limitează sau deformează fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii, şi care au ca principal scop apărarea, protejarea pieţei interne de concurenţa străină şi/sau echilibrarea balanţei de plăţi.

Spre deosebire de barierele tarifare (taxele vamale), cele netarifare au câteva particularităţi:

1) prin formele pe care le îmbracă, acestea urmăresc mărfurile pe tot parcursul lor (de la exportator până la consumatorul final) şi acţionează eşalonat (din momentul în care s-a efectuat comanda pentru un produs care urmează a fi importat până în momentul consumului final al acestuia);

2) prezintă o mare diversitate şi un grad de protecţie diferenţiat;

3) domeniile în care se aplică sunt extrem de variate (sunt legate de sfera relaţiilor economice internaţionale);

4) în marea lor majoritate, aceste bariere netarifare sunt mai greu de cunoscut de exportatori şi, deci, se evaluează mai greu, precum şi gradul lor de protecţie sau de discriminare;

5) pot influenţa, în mod direct, volumul fizic al mărfurilor importate, limitându-l;

6) pot influenţa, în mod indirect, volumul importurilor, prin mecanismul preţurilor sau pot crea anumite condiţii care să îngreuneze realizarea importurilor.

Se apreciează că, în planul economiei mondiale, barierele netarifare au proliferat începând cu deceniul opt.

Odată cu inventarea lor, GATT le-a grupat pe anumite criterii.

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe clasificări ale barierelor netarifare (exemplu: protecţionism tarifar, legislativ, etc.), dar ne vom referi la clasificarea pe care a făcut-o GATT, şi anume:

1. bariere netarifare care implică o limitare cantitativă directă a importurilor (restricţii cantitative la import);

2. bariere netarifare care implică o limitare cantitativă indirectă prin intermediul preţurilor;

3. bariere netarifare care decurg din formalităţi vamale şi administrative la import;

4. bariere netarifare care decurg din participarea statelor la activităţile comerciale;

5. bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene (se mai numesc şi “obstacole tehnice”).

1. Restricţiile cantitative la import

Acest tip de bariere netarifare sunt împărţite în practica comercială internaţională în 5 subgrupe:

1.a. interdicţiile (prohibiţiile) la import;

1.b. contingentele de import;

1.c. licenţele de import;

1.d. limitările voluntare la export (autolimitări la import);

1.e. acordurile privind comercializarea ordonată a produselor.

1.a. Interdicţiile la import sunt reglementări adoptate de către stat, care interzic, total sau parţial, pe o perioadă determinată de timp sau nelimitată, importul anumitor produse sau grupe de produse. Acestea sunt folosite, în special:

- fie din motive economice: asigurarea unei protecţii mai mari a unor produse, subramuri sau ramuri faţă de concurenţa străină şi echilibrarea balanţei de plăţi;

- fie din motive politice: discriminarea comercială;

- fie din alte motive: asigurarea sănătăţii, motive fitosanitare, etc.

Interdicţiile la import se realizează prin refuzul organelor de stat de a elibera licenţe de import pentru produsele supuse interdicţiilor.

Sunt ţări care introduc interdicţii selective şi temporare pentru anumite produse agricole provenind din ţările terţe, în scopul de a realiza echilibrul între cererea şi oferta pe piaţa de produse agricole.