Asigurarea Sub Aspect Juridic

Problemele asigurarii sunt abordate, dupa caz, sub aspect juridic, economic sau financiar.

Abordarea juridica este frecventa si justificata, întrucît asigurarea, ca sa fie operanta trebuie sa capete forma juridica, iar acesata forma este cea dintîi sezizabila. O asemenea forma i-o confera contaractul, care constituie legea parintilor, precum si legea propriu zisa. Contractul de asigurare si legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de drerpturi si obligatii in materie de asigurari, se completeaza reciproc.

Prin contractul de asigurare , asigurantul se oblige sa platesca o prima Administratiei Asigurarilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligindu-se ca, la producerea evenimentului, sa plateasca asigurantului sau unei terte personae, denumita beneficiar, o indemnizatie  despagubiri sau suma asigurata  in limitele convenite.

Astfel, Yvonne Lambert-Faivre considera ca sub aspectul sau tehnic, care e fundamental, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizind pe principiul mutualitatii un numar mare de asiguranti, expusi la producerea anumitor riscuri, ii indemnizeaza pe aceia dintre ei care sufera un sinistru, pe seama fondului comun construit din primele incasate. Autoritatea franceza isi mativeaza opinia prin faptul ca spre deosebire de contarctul de asigurare care capata aspectul unui pariu sau aunui altui joc al hazardului, operatia de asigurare, privind in complexitatea ei, devine o operatie antialiatoare de lupta colectiva impotriva hazardului. Yvonne Lambert-Faivre afirma Izolat, omul este foarte vulnerabil la loviturile soartei care il tin intr-o stare de insecurite, penibila sub aspect penal si nefasta sub raport economic. Intreprinderea si asumarea de responsabilitati presupun o anumita incredere in viitor; or, daca asigurarea nu evita sinistrele, ea le dilueaza efectele intre toti asigurantii. Cu toate acestea, pentru ca o intreprindere de asigurare sa poata indemniza efectic toate sinistrele garantate, trebuie ca ea sa organizeze mutualitatea riscurilor dupa reguli matematice riguroase care sunt fundamentul tehnicii sale.

Contractul de asigurare prezunta anumite trasaturi caracteristice. Astfel, contractul de asigurare:

1. este un contract consesual, adica se incheie valabil prin simplul consimtamint al partilor. Acest contract este valabil din momentul in care asiguratorul si asiguratul si-au exprimat acordul de vointa cu privire la continut. Forma scrisa este ceruta de legiuitor din dorinta de a proteja interesele asigurantilor si al tertilor;

2. este un contract sinaalagmatic, adica partile contractante isi asuma obligatii reciproce si interdependente. Asigurantul se abliga sa faca declaratii de risc exacte, in atentia asuguratorului, atit la incheierea contractului, cit si la producerea sinistrului; totodata asigurantul se obliga sa achite primele de asigurare datorate; la rindul sau asiguratorul se obliga sa acopere riscul asiguratului, in cazul producerii acestuia, acordind indemnizatia cuvenita. Asiguratorul ste tinut sa-si resrecte obligatia contractuala numai in masura in care asiguratul si-a onorat obligatiile sale contractuale. In caz contrar, asiguratul decade din drepturi, cind contractul este lovit de nulitate sau contractul ramine valabil pe o suma asigurata mai mica. Reciprocitatea nu opereaza, asadar, decit atunci cind asiguratul si-a respectat integral obligatiile asumate fata de asigurator;

3. este un contract aleatoriu, adica la incheierea acestuia partile nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Obligatiile asumate de asigurant si asigurator depind de un eveniment viitor si incert. Acest eveniment comporta pentru fiecare dintre parti o sansa de cistig sau un risc de pierdere. Caracterul aleatir este esential la contractul de asigurare:daca evenimentul pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de parti, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmind sa fie acoperit cu certitudine de catre asigurator;

4. este un contract cu titlu onoros, adica fiecare parte urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie in schimbul obligatiei ce isi asuma. La fel ca si alte contracte oneroase(de vinzare-cumparare, de schimb, de locatie, imprumut), contractul de asigurare este opus contractului gratuit(de donatie, comod etc.), care presupune obligatii numai pentru una din parti, iar nu pentru amindoua. Asiguratul beneficiaza de protectie pe care i-o ofera asiguratorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu in mod gratuit, ci inschimbul unei plati sub forma unei prime de asigurare sau a cotizatiei dupa caz;

5. este un contract succesiv, adica se esaloneaza in timp. Asiguratorul se angajeaza sa acopere un anumit risc o perioada foarte lunga de timp(spre exemplu, in cazul contractului de asigurare de deces pe o perioada nelimitata) cu plata anuala sau subanuala a primei sau o perioada foarte scurta(pe timpul duratei unui zbor aerian indoua puncte geografice )cu plata integrala a primei la incheierea contractului;

6. este un contract de adeziune, adica desi este redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat asiguratul. La asigurarile de persoane, asiguratorul intocmeste polite de asigurare tip, in care toate conditiile cuntractuale  termen valabilitate, suma asigurata, cota de prima etc.  sunt standard. In asemenea cazuri, solicitantilor  asigurati potentiali  nu le ramine decit sa le accepte sau sa le refuze in bloc(mai asigurarile de bunuri de valoare mari), asiguratorul elibereaza un proiect de contract(o oferta) pe care il/o negociaza cu viitorul asigurat;