Analiza stocurilor la întreprindere

Introducere

Stocurile reprezinta cantitatile fizice de materiale de produse sau de marfuri necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere), pentru a asigura desfasurarea continua si ritmica a activelor de exploatare.

Caracterului continuu al productiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive econo-mice, caracterul discontinuu al aprovizionarilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezinta alocare de capital ce nu poate fi re-cuperat pâna când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare si sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrarilor sau servidilor realizate de întreprindere.

Stocul de productie reprezinta o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri si al un-ei oferte, al unui mod de organizare a activitatii de asigurare a activitatii de asigurare materi-ala si care trebuie sa asigure consumul între doua reaprovizionari; necesitatea existentei aces-tuia este determinata de:

- necoincidenta în timp si spatiu a productiei si consumului de resurse;

- existenta anumitor incertitudini în ce priveste asigurarea cu resurse si care fac necesara existenta unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:

- stocul de siguranta - pentru incertitudini în ce priveste consumul, cantita-tile livrate si timpul de livrare;

- stocurile speculative - pentru eliminarea unor influente negative ale cresterii preturilor etc.

- existenta unor ritmuri diferite dintre productie (consum) si asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia ca este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp

Aceasta remarca ne-ar îndemna sa credem, la prima vedere, ca procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfasura fara stocuri sau cu stocuri foarte mici. Însa, o aprovizionare "în timp real" sporeste considerabil cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare etc.).Pe de alta parte, gestiunea moderna a stocurilor este departe de a mai considera evidenta formarea de stocuri mari peste necesitatile rezonabile ale exploatarii. Stocurile supranormative sunt însotite, pe plan financiar, de pierderi prin imobilizarea inutila a capitalurilor în aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazioneaza, prin dobânzi peste cele curente, prin deteriorare si degradari de stocuri etc. In general, pot fi avute în vedere doua politici de aprovizionare:

- un numar mic de comenzi axate pe cantitati mari. In acest caz, stocul este mare, ca si costul de stocare; dimpotriva, cheltuielile de derulare a comenzilor sunt mai scazute, iar conditiile de cumparare mai bune;

- un numar de comenzi axate pe cantitati mici. Aceasta situatie implica stoc si cost de stocaj diminuate, dar cheltuielile cu derularea comen-zilor si livrarea cresc.

Cantitatile comandate trebuie sa fie calculate de asa maniera, încât sa minimizeze an-samblul acestor costuri si sa evite rupturile de stoc.

Aceste relevari vor fi argumentate in teza, printr-un sir de exemple elocvente si argu-mente teoretice si practice.

In capitolul I al lucrarii voi vorbi despre notiunea de stoc si importanta stocurilor ca ac-tive circulante in activitatea de producer a intreprinderii.

In capitolul II voi imbina mai multe tipuri de clasificare a stocurilor in viziunea a mai multi autori cu scopul de a realize un studiu amplu asupra temei.

In capitolul III voi caracteriza metodele de gestiune a stocurilor la intreprindere, adu-cind diferite exemple practice si teoretice.

In procesul elaborarii tezei am utilizat un sir de modalitati de cercetare:

1.cercetare de birou a literaturii de specialitate, a regulamentelor in vigoare, a legislatiei, ba-zelor de date actuale, informatiilor statistice, a revistelor si ziarelor de specialitate.

2.cercetare de teren care presupune studiul temei vizate prin realizarea unor cercetari in cadrul diferitor societati comerciale autohtone