Suedia - analiza economică

De peste 50 de ani, Suedia a avut cinci partide care au primit continuu suficiente voturi pentru a câștiga locuri în Riksdag - social-democrații, partidul moderat, partidul de centru, Partidul Popular Liberal și Partidul de Stânga - înainte ca Partidul Verde să devină al șaselea partid la alegerile din 1988. La alegerile din 1991, în timp ce Verzii și-au pierdut locurile, două partide noi au obținut locuri pentru prima dată: creștin-democrații și Noua democrație. Alegerile din 1994 au cunoscut întoarcerea Verzilor și dispariția Noii Democrații. Abia la alegerile din 2010, un al optulea partid, democrații din Suedia, a obținut locuri Riksdag.

Alegerile sunt deosebit de importante pentru suedezi, participarea politică fiind considerată foarte importantă (peste 30% sunt membri în diverse partide și peste 80% sunt membri în diverse sindicate). La alegerile legislative și locale (organizate la fiecare 4 ani), peste 80% din alegători sunt prezenți la vot, foarte mulți participând anterior în organizarea campaniei electorale și în realizarea platformelor politice. Participarea la vot și dezbaterile civilizate sunt considerate de majoritatea cetățenilor ca fiind esențiale pentru democrație, încălcarea regulilor sau a civilizației discuțiilor fiind privită ca un gest puternic nedemocratic și reprobabil. Mai mult, viața politică nu se limitează numai la alegerile "mari" - în Suedia se organizează alegeri și la niveluri mai mici, precum alegeri bisericești (în fiecare parohie) sau alegeri universitare (în care profesorii și studenții votează pentru alegerea conducerii, senatului și consiliilor), în care participă tot cele 7 partide mari.

Viziunea suedeză asupra statului implică tratamentul echitabil și egalitarist, cu servicii sociale puternice și universale în contextul unei economii puternice, bazate în cea mai mare parte pe piața liberă și capital privat, fără intervenția statului, dar taxată substanțial (pentru sprijinirea serviciilor sociale) a fost implementată mai ales între 1950 și 1960. Această viziune (folkhemmet - în traducere liberă "casa tuturor", numită uneori și modelul suedez) a fost preluată și de alte țări nordice, rămânând și astăzi o parte principală a politicii suedeze. Statul este conceput ca un sprijin pentru oameni în toate fazele vieții, fiind dator să asigure, în mod gratuit, tuturor servicii sociale cât mai bune, indiferent de venituri, sau clasă socială. În schimbul acestor servicii rezidenții plătesc taxe mari - care însă se întorc înapoi sub forma a diverse pachete de asistență socială (școlarizare, spitalizare, pensie, formare continuă, chirii subvenționate).

De-a lungul secolului XX, politica externă suedeză s-a bazat pe principiul ne-alinierii în timp de ritm și o neutralitate a timpului de război. Guvernul Suediei a urmărit un curs independent de nealiniere în timp în ritm, astfel încât să se poată neutraliza să fie posibil în caz de război. [66] Doctrina suedeză a neutralizată este adesea urmărită în secolul al XIX-lea, după ce țara nu se încadrează în război de la sfârșitul campaniei de cedare împotriva Norvegiei, în 1814. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Suedia nu sa alăturat nici Puterilor Aliate, nici Axei. Acest lucru este favorizat pentru un concurs care ar putea efectua Suediei și le permite, în condițiile în care, regimului nazist trebuie să-și folosească să poată face un transport de trupe și mărfuri, în miniere specială de minune din nordul Suediei, îngrijire vitală pentru mașina de război germană. . Cu toate acestea, Suedia a contribuit, de asemenea, indirectă apărarea Finlandei în Războiul de Iarnă și autorizația de a crea trupelor norvegiene și de a da în Suedia după 1943. În timpul perioadei de a primi Războiului, Suedia o politică combinată de ne-aliniere și un profil scăzut în afacerea internațională cu politică de securitate bazată pe apartenență națională puternică.

Începând cu sfârșitul anilor 1960, Suedia a încercat să joace un rol mai important și mai independent în relațiile internaționale. S-a implicat semnificativ în eforturile internaționale de ritm, în prințuri speciale pentru a crea Națiunilor Unite și în sprijinul lumii în Treia. După asasinarea lui Olof Palme din 1986 și, odată cu sfârșitul Războiului Rece, Suedia a adoptat o abordare mai tradițională a unor politici externe. Cu toate acestea, țara rămâne activată în ceea ce privește misiunile de bărbați în ceea ce privește păstrarea și menținerea unui buget de ajutor extern considerabil. Începând cu 1995, Suedia a fost integrată în Uniunea Europeană și ar putea ca în urma unei situații de securitate doctrina mondială de politică externă a țării a fost modificată, Suedia jucând un rol mai activ în cooperarea europeană de securitate.