Temperatura aerului în arealul depresionar Zarandean

O PRIVIRE ASUPRA SPŢIULUI GEOGRAFIC DEPRESIONAR ZĂRĂNDEAN ŞI A FACTORILOR CLIMATOGENI

Depresiune Zarand, axată pe Crişul Alb, se înscrie între ,,depresiunile golf’’ clasice de pe faţada vestică a Munţilor Apuseni, constituită dintr-un compartiment extern, reprezentat prin depresiunile Ineu-Sebiş şi Cigher şi un compartiment intern care corespunde depresiunii Gurahonţ.

Clima spaţiului geogarfic zărăndean este influenţată de o seie de factori între care reţinem:

- radiaţia solară

- circulaţia generală a atmosferei şi prezenţa centrilor barici

- particularităţile suprafeţei terestre: relief, reţea hidrografică, vegetaţie, sol, la care se adugă modificările introduse de activitatea umană.

Rolul suprafeţei terestre ca factor climatogen are în vedere raporturile sale cu pătura de aer din partea inferioară a atomosferei prin transformarea energiei solare radiante în căldură, în umezirea aerului şi transformarea maselor de aer odată cu deplasarea lor. Cu cât această suprafaţă este mai neuniformă şi mai variată cu atât vor fi mai complexe şi mai diversificate procesele climatice generate şi influenţate de ea

1. Radiaţia solară

După cum ştim la limita superioară a atmosferei ajunge a doua miliarda parte din energia emisă de soare în spaţiul cosmic. Energia radiantă provenită de la soare (constanta solară) constituie principala sursă pentru geneza elementelor climatice, a climei în general şi a nuanţelor sale teritoriale. Expresia cea mai clară o reprezintă radiaţia solară totală anuală.

Bilanţul radiativ (Q) reprezintă diferenţa dintre radiaţia primită (S,D,A) şi cea arcedată(R,T), la contactul suprafeţei terestre cu atmosfera. El se exprimă astfel:

Q = ( S+ D + A) – ( R + T), unde:

S – radiaţia directă (care vine direct de la Soare)

D – radiaţia difuză (radiaţia ,,difuzată’’ de atmosferă)

A – radiaţia atmosferei

R – radiaţia reflectată de suprafaţa terestră (care, exprimată în % se numeşte albedou)

T – radiaţia terestră (emisă de suprafaţa scoarţei terestre).

Radiaţia solara directa.Este cea mai importantă sursă de căldură pentri încălzirea la suprafaţa solului în bayinul Crişului Alb.Radiaţia solară directa este influenţată atât de unghiul de expunere solară, cât şi transparenţa atmosferică.

Radiaţia solară difuză variază de la 0,02 cal/cm2 pe minut în dimineţile de la sfârşitul iernii până la 0,25 cal/cm2 pe minut în mijlocul zilelor de vară.

Radiaţia solară globală.Reprezinta suma radiaţiei solare directe si difuze. În depresiunea Zarandului, potrivit lui Petru Tudoran (1983), pag. 60 valoarea radiaţiei solare totale este de aproximativ 115 kcal/cmp/an, iar valorile cele mai mari se produc vara, iar cele mai mici iarna. Valoarea maximă aparţine lunii iulie (16.43 kcal/cmp) şi nu iunie (15.32 kal/cmp), datorită nebulozităţii mai ridicate în iunie, faţă de iulie. şi un minim în luna decembrie (2,68 kcal/cm2).

Tabel Nr 1. Radiaţia solară globală ( kcal/cm2/suprafaţa orizontală)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

3.29 5.1 9.11 11.59 13.94 15.32 16.43 14.45 11.04 7.32 4.03 2.68

*dupa Agenţia de Protecţia Mediului Arad

2. Circulaţia generală a atmosferei şi prezenţa centrilor barici

Circulaţia generală a maselor de aer deasupra teritoriului naţional şi implicit a celui zărăndean este reprezentat de ,,vânturile de Vest’’, mişcare specifică pentru latitudinea ţării noastre(45 grade latitudine nordică, la jumătate distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, în plină zonă temperată). În afară de această circulaţie pe direcţia Vest-Est, prezenţa ariilor de maximă presiune (anticicloni) şi a celor de mică presiune (cicloni) poate determina şi alte tipuri de evoluţii (de exemplu Nord-Sud). PRincipalii cicloni şi anticicloni care îşi manifestă influrnţa în climatul României sunt: anticiclonul azoric, ciclonul izlandez, anticiclonul ruso-siberian şi ciclonii mediteraneeni.

Situarea acestor centri de presiune mare sau mică (centri barici) faţă de teritoriul ţării noastre determină condiţiile meteorologice concrete, modificând mecanismul legic al circulaţiei generale a atmosferei Cea mai mare frecvenţă în cuprinsul spaţiului depresionaro au următoarele tipuri de mase de aer:

- mase de aer polar-maritime, antrenate de circulaţia vestică şi nord-vestică (mai frecvente primăvara având caracter rece şi umed)

- mase de aer polar-continentale, reci şi uscate iarna, calde şi secetoase vara pătrunzând dinspre nord – est şi est

- mase de aer tropical-maritime, aduise de anticiclonul azoric dinspre sud şi sud-vest (cu încălziri iarna şi instabilitate atmosferică vara