Manifestul Partidului Comunist

Capitolul 1. Burghezie şi proletariat

De-a lungul istoriei au avut loc mai multe proteste împotriva asupririi săracilor de către cei înstăriţi. Din când în când, aceste nedreptăţi deveneau insuportabile, iar clasa asuprită ajungea la revolte, luptând pentru o societate bazată pe dreptate.

În timpul Revoluţiei Industriale din secolul XIX, mişcarea socialistă a luat amploare în urma părăsirii pămînturilor de către oameni în favoarea oraşelor şi fabricilor. Revoluţia Industrială crease o nouă societate, în care predominau maşinile, fabricile, căile ferate şi vapoarele cu aburi şi muncitorii se concentrau în oraşe, al căror număr continua să crească. Revoluţia industrială a adus beneficii importante clasei capitaliste (clasa care deţinea şi controla sursele aducătoare de venituri, ca de exemplu uzinele), defavorizându-i pe muncitori. Nu le era mai rău decât înainte, dar o nouă nesiguranţă le străbătea existenţa. Expansiunea capitalistă era dură, provocând o dezvoltare economică extraordinară, însoţită însă de crize teribile ce atrăgeau după ele un mare număr de şomeri.

Teoriile industrializării din Marea Britanie au fost criticate de mulţi reformatori. Alţii însă priveau dincolo de reformă, considerând că dezavantajele capitalismului puteau fi înlăturate doar prin abolirea întregului sistem: în locul concurenţei acerbe, în care cel mai slab trebuia să cedeze, societatea trebuia să se sprjine pe cooperare, iar marile averi trebuiau împărţite între toţi. Aceasta era în mare viziunea fundamentală a socialismului, iar pe acest fond se vor remarca Karl Marx şi Friedrich Engels, prin Manifestul Partidului Comunist, un program politico-ideologic, adresat clasei muncitoare, proletariatului.

Karl Marx (1818-1883), filozof german, economist şi publicist, întemeiază împreună cu Friedrich Engels (1820-1895), filozof politic german, teoriile socialismului ştiinţific. În 1843, Marx a mers la Paris unde îşi va publica ideile sale radicale. În anulurmător îl va întâlni pe Engels, cu care se va împrieteni şi cor deveni colaboratori. Marx şi Engels vor activa în diferite grupuri revoluţionare, Marx fiind exilat din Franţa pentru activităţi revoluţionare. A mers în Belgia, unde în primăvara anului 1847, împreună cu Engels se alătură unei societăţi secrete numită Liga Comunistă. Tot din cauza activităţilor revoluţionare a fost exilat din Belgia, în 1848, plecând la Londra une va lucra la cartea „Capitalul”, trăind aici până la sfârşitul vieţii. Viitorul socialismului a fost profund influienţat de lucrările celor doi. În 1848, în timp ce în Europa au avut loc mai multe revoluţii liberale şi naţionale, aceştia au publicat „ Manifestul Comunist”, ce înălţa sceptrul comunismului şi al unei revoluţii care trebuia să schimbe total ordinea socială şi economică. Manifestul Comunist a avut un impact imediat redus, iar după înăbuşirea revoluţiilor de la 1848, Marx şi Engels au părăsit Germania, pentru a se stabili mai apoi în Anglia ca exilaţi.

În viziunea lui Marx, trăsătura cheie a istoriei a constat într-o serie de lupte între clasele sociale. Dezvoltarea economiei medievale a avut ca rezultat constituirea unei clase capitaliste, sau burgheze (negustori, oameni de afaceri şi industriaşi), care au dobândit destulă putere, încât să detroneze clasa feudală. În lucrările sale, Marx prezicea creşterea nivelului de trai al muncitorilor datorită dezvoltării industriale, care vor fi în cele din urmă capabili să-i înlăture şi să-i înlocuiască pe capitalişti. Schimbările de acest gen se puteau produce doar prin revoluţie violentă, după care muncitorii trebuiau să stabilească o dictatură (a proletariatului), până la instalarea definitivă a socialismului. În cazul în care socialismul ar aduce mari bogăţii, societatea ar urma să treacă la o fază superioară, comunistă.

Manifestul Comunist a fost publicat pentru prima dată la Londra, la 21 februarie 1848, ca program al Ligii comuniştilor, prima organizaţie marxistă din lume, scris de Karl Marx şi Friedrich Engels. După 20 de ani, în 1868, Manifestului i se va adăuga numele autorului şi a fost declarat o operă filozofico-politică. Deşi apare ca autor, Friedrich Engels, în prefaţa ediţiei din 1883 în limba germană, declară că Manifestul este în cea mai mare parte opera lui Marx. Există dovezi că Engels a compus o schiţă mai înainte. În limba română „Manifestul Partidului Comunist” a apărut pentru prima oară la Iaşi în 1892, în traducerea lui P. Muşoiu, din limba franceză, după textul cuprins în cartea lui Mermeix „La France socialiste”. În 1848 s-au făcut de asemenea traduceri ale „Manifestului“ într-o serie de limbi europene (franceză, poloneză, italiană, daneză, flamandă şi suedeză).

Manifestul cuprinde o introducere, trei capitole principale şi un capitol cu concluzii. Începe cu o propoziţie rămasă celebră: „O stafie umblă prin Europa - stafia comunismului” şi se încheie cu lozinca, nu mai puţin cunoscută, „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”. În manifest sunt descrise scopurile şi programul Ligii Comuniste, o asociaţie muncitorească exclusiv germană la început, apoi internaţională, care în împrejurările de la 1848 din Europa nu putea fi decât secretă. Este expusă aici noua concepţie despre lume, materialismul dialectic şi istoric, teoria socialismului ştiinţific, a luptei de clasă şi a rolului istoric revoluţionar al proletariatului. Manifestul Partidului Comunist înfăţişează lupta de clasă ca lege fundamentală a dezvoltării orînduirilor antagoniste şi pune în evidenţă structura de clasă a societăţii capitaliste, inevitabilitatea destrămării capitalismului şi a victoriei comunismului, rolul istoric al proletariatului şi al partidului comunist ca avangardă a clasei muncitoare.