Istoria și Sociologia Religiilor. Ordinul Templierilor

I. Scurt istoric al Ordinului Templierilor

Istoria Ordinului incepe la putin timp dupa Prima Cruciada, lansata de Papa Urban al II-lea, in anul de gratie 1118. In acest an, noua Cavaleri francezi, condusi de Hugues de Payens, s-au instalat la confluenta celor trei mari religii monoteiste: iudaica, crestina si musulmana, exact pe locul unde a fost construit Templul lui Solomon. Misiunea lor era de a apara pelerinii care strabateau drumul de la Jaffa la Ierusalim.

Ordinul călugărilor războinici ce avea să devină una dintre cele mai puternice si mai controversate organizatii ale istoriei medievale europene a fost cunoscut sub mai multe denumiri: Cavalerii Săraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon, Militia lui Hristos si, cel mai adesea, Cavalerii Templieri. Nu s-au păstrat amănunte privind formarea acestui Ordin. Principala sursă a istoricilor Conform lui Guillaume de Tyre, Ordinul a fost fondat de un vasal al Comitatului de Champagne, un oarecare Hugh de Payen, împreună cu André de Montbard, unchiul lui Bernard de Clairvaux. În 1118, cei doi cavaleri, împreună cu sapte însotitori, s-au înfătisat dinaintea fratelui cel mic al lui Godfroi de Bouillon, care mai târziu a devenit Regele Baudoin I al Ierusalimului. L-au informat în legătură cu intentia lor de fonda un ordin al călugărilor războinici care, atât cât le stătea în putintă, urma să vegheze asupra sigurantei drumurilor si pelerinilor. Ordinul nou înfiintat a depus jurământul sărăciei si al castitătii, tinând toate bunurile în comun. Regele le-a dăruit locuinte si grajduri acolo unde odinioară se presupunea că ar fi existat Templul lui Solomon. Patriarhul Ierusalimului a permis noului Ordin adoptarea unei embleme înfătisând Crucea de Lorraine dublu tăiată. Primii nouă cavaleri se pare că ar fi fost Hugh de Payen, vasalul lui Hugh de Champagne si rudă prin căsătorie cu St Clairs of Roslin, André de Montbard, unchiul lui Bernard de Clairvaux si tot vasal al lui Hugh de Champagne, Geoffroi de St. Omer, fiul lui Hugh de St Omer, Payen de Montdidier, din familia de Flandra, Achambaud de St. Amand, din aceeasi familie, Geoffroi Bissol, Gondemar, Rosal si Godfroi.

Principalul motiv care a dus la fondarea Ordinului a fost acela de a proteja drumurile pelerinilor. Dar faptele acestor cavaleri fac incredibil acest scenariu, întrucât ei nu numai că nu au păzit drumul către Tărâmul Sfânt, dar au petrecut nouă ani grei săpând o serie de tuneluri sub lăcasurile lor de pe Muntele Sfânt. Toate aceste sarcini importante au fost îndeplinite sub patronajul si cu ajutorul regelui Ierusalimului. Tunelurile săpate de Templieri au fost reexcavate în 1867 de locotenentul Warren, din Ordinul Regal al Inginerilor. Tunelul de acces coboară vertical aproape optzeci de picioare în stâncă înainte de a se ramifica într-o serie de tuneluri mai mici, dispuse orizontal, chiar sub locul vechiului Templu. Locotenentul Warren nu a reusit să găsească comoara ascunsă de la Ierusalim, dar în tunelurile laborios săpate de Templieri a găsit un pinten, o bucată de lance, o cruce templieră de dimensiuni mici si o spadă a Templierilor aproape intactă. Toate aceste obiecte sunt acum în posesia arhivarului Templierilor din Scotia, Robert Brydon din Edinburgh, alături de scrisoarea expediată de un anume căpitan Parker, participant la excavările efectuate sub Templu de către locotenentul Warren. Parker i-a scris bunicului lui Robert în 1912, povestindu-i cum, în cursul acestor expeditii, a descoperit o cameră secretă, cioplită în stâncă masivă, chiar sub Templu, având si un pasaj ce făcea legătura cu Moscheea Omar. Parker a mai descris si cum a pătruns prin stâncă, ajungând pe teritoriul unei moschei, si cum a trebuit să fugă pentru a se salva de o mică armată de musulmani extrem de agresivi. Două întrebări s-au născut în urma acestor excavatii ale Cavalerilor Templieri. Ce anume căutau? Si cum au stiut cu exactitate locurile? În exteriorul Catedralei Chartres, la usa dinspre nord, există o inscriptie pe un stâlp de piatră care ne informează, într-un context oarecum ciudat, despre obiectul căutării Cavalerilor Templieri, si anume Chivotul Legii. El este descris ca fiind transportat cu un vehicul cu roti, iar, conform legendelor, acesta fusese ascuns adânc sub Templul din Ierusalim înainte ca romanii să cucerească cetatea. A fost ascuns acolo pentru a fi protejat de alti invadatori, care aduseseră cetatea la ruină. Hugh de Payen a fost ales să conducă această expeditie pentru a localiza Chivotul si a-l aduce înapoi în Europa. Unele legende persistă în ipoteza că, timp îndelungat, Chivotul a stat ascuns sub cripta Catedralei de Chartres. De asemenea, se mai sustine si faptul că Templierii ar fi găsit mult mai multe vestigii sacre apartinând vechiului Templu evreiesc si că o mare parte a documentelor a fost recuperată în timpul săpăturilor. Cu toate că s-au făcut multe speculatii privind natura reală a acestor documente, există totusi ipoteza unanim acceptată că acestea ar fi fost suluri de pergament cu inscriptii biblice, tratate de geometrie sacră si detalii despre cunostintele, arta si stiinta secretă a vechilor initiati ai traditiei egiptene si