Preoții și Statul

1.Conţinutul consumului uman

Nevoile şi dorinţele umane au apărut mai întâi sub forma a ceea ce oamenii au resimţit direct sau indirect ca fiindu-le necesar pentru existenţa, formarea şi dezvoltarea personalităţii lor. Resimţirea foamei l-a împins pe om să caute alimente, nevoia de hrană l-a învăţat să producă alimente, să le diversifice, frigul şi intemperiile l-au învăţat să-şi construiască adăposturi.

Nevoile de consum constau din doleanţe, resimţiri, aspiraţii şi aşteptări ale oamenilor de a-şi însuşi bunuri şi servicii, efectiv dobândite în funcţie de gradul de dezvoltare economică şi tehnică existente la un moment dat, precum şi de nivelul de cultură şi civilizaţie.

Ca să consume, omul trebuie să producă, să desfăşoare o muncă productivă, economică, ce constituie latura inseparabilă a acţiunii sociale respectiv cea mai cuprinzătoare activitate care îl delimitează pe om ca specie.

Un element esenţial al justiţiei sociale este ca fiecare generaţie de oameni să redea societăţii cât consumă, cât primeşte de la aceasta şi în acelaşi timp, pentru progresul general este esenţial ca fiecare generaţie să-şi aducă contribuţia la tezaurul de valori materiale şi spirituale ale umanităţii.

2. Trăsăturile nevoilor de consum

Nevoile de bunuri materiale şi servicii pot fi:

- Personale – care se regăsesc la nivelul fiecărei fiinţe umane;

- Nevoi de grup – sunt cele care se formează ad-hoc sau instituţionalizat;

- Nevoi generale- sunt cele de ansamblu care se formează la nivel de ţară,

zonă sau chiar la nivel global.

Nevoile de consum ale oamenilor se caracterizează prin anumite trăsături:

- sunt nelimitate ca număr;

- sunt limitate în capacitate;

- sunt complementare.

Nevoile de consum au şi anumite limite:

- O primă formă a limitei de consum este cea impusă de stat;

- O a doua formă de limitare a nevoilor de consum vine din partea producătorilor (creatorilor);

- Cea de a treia limită a consumului este dată de însăşi colectivitatea consumatorilor (numărul şi veniturile acestora).

Economistul german J. Engel, a constatat că unele consumuri cresc mai repede decât veniturile, altele în acelaşi ritm, iar altele mai încet, aceasta datorită ierarhizării nevoilor (vitale, impuse, satisfacţie, plăcere, snobism etc.) şi implicit influenţate de veniturile realizate de populaţie.

Analiza statistică, în dinamică, a cheltuielilor de consum confirmă tezele lui J.Engel.

Structura cheltuielilor de consum la familiile de salariaţi din România în perioada 1990-2007

Structura cheltuielior de consum

1990

1996

2000

2002

2007

Total cheltuieli de consum,

din care: 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

- pentru alimente şi băuturi 49,4 57,8 53,4 58,2 59,3

- îmbrăcăminte şi încălţăminte 15,7 10,1 5,4 5,9 6,2

- locuinţe, înzestrate cu bunuri 16,4 14,9 24,3 16,4 15,5

- transport şi telecomunicaţii 6,6 7,4 6,9 9,0 10,2

- alte cheltuieli 11,9 9,8 10,0 10,5 8,8

3. Clasificarea şi evaluarea nevoilor de consum ale populaţiei

În funcţie de anumite criterii nevoile de consum se clasifică astfel:

- după importanţa şi locul pe care îl deţin în bugetul familiei:

- nevoi de primă necesitate;

- alte nevoi de consum.

- după nivelul asigurării nevoilor de consum:

- nevoi obligatorii (pentru minimum de existenţă);

- nevoi pentru aspiraţii;

- după posibilităţile de satisfacere:

- nevoi solvabile;

- nevoi insolvabile.

După A.H.Maslow nevoile de consum ale populaţiei se clasifică astfel:

• Nevoi fiziologice, care se situează la baza piramidei nevoilor şi care asigură subzistenţa, supravieţuirea.

În general, cadrul juridic al fiecărei ţări reglementează un nivel minim de salariu, care să asigure un standard de viaţă rezonabil fiecărui cetăţean.

• Nevoi de siguranţă, care se referă la preocuparea omului pentru propria securitate, precum şi a familiei sale, în cazuri de boală, accidente, şomaj. Aceste nevoi sunt acoperite prin taxe speciale prelevate din fondul de salarii şi prin contracte de asigurare.

• Nevoi de apartenenţă la grup, care se referă la nevoia de comunicare cu alţii, de a oferi şi simţi afecţiune, de a avea familie, prieteni, colegi.

• Nevoi de stimă, care se referă la sentimentele de autoîncredere, de libertate, de apreciere, de recunoaştere şi de prestigiu.

• Nevoi de autoperfecţionare, care constau în atitudini ale individului pentru autodepăşire a propriilor performanţe, pentru instruire continuă.

Analizând piramida nevoilor umane a lui Maslow rezultă că oamenii au nevoi cu caracter individual, care să le asigure traiul (hrană, adăpost, îmbrăcăminte, mijloace de transport şi de comunicare, etc), care diferă de la persoană la persoană, în funcţie de preferinţe, sex, vârstă, ocupaţie, mediul social în care trăieşte, aria geografică, obiceiuri şi tradiţii, etc. Aceste nevoi sunt satisfăcute prin achiziţia bunurilor necesare de pe piaţă la un preţ determinat de regulă de cerere şi ofertă, prin competiţie sau concurenţă. Bunurile achiziţionate pentru satisfacerea nevoilor individuale sunt bunuri private.

Evaluarea consumului şi a nevoilor sociale devine dificilă, dar necesară pentru cunoaşterea volumului şi tendinţelor de consum de produse şi servicii ce trebuiesc realizate de societate. Este foarte greu de stabilit graniţa dintre nevoile vitale, esenţiale care trebuiesc introduse în minimumul de existenţă şi nevoile secundare, graniţă care este de natură istorică, progres tehnic, educaţională, organizare socială, sistem politic etc.