Părintele Paisie Olaru

1. Viata Printelui Paisie Olaru

Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a nascut la 20 iunie 1897,in satul Stroiesti,comuna Lunca-Botosani,intr-o familie ci cinci copii ,fiind cel mai mic la parinti.Tatal sau ,Ioan,era padurar,iar mama sa Ecaterina era casnica.Din botez a primit numele Petru.

In anul 1921 a intrat in viata monahala la Schitul Cozancea din apropiere ,luand la alugarie numele de Paisie.In anul 1943 a fost hirotonitdiacon ,iar in 1947 ,preot,fiind pentru putin timp egumen la schitul de metanie. Crescut si format in Schitul Cozancea –Botosani,pana in anul 1947b,apoi in Manastirea Sihastria,in preajma satelor si in mijlocul naturii,Parintele PAISIE a fost inzestrat de Dumnezeu cu un suflet profound sensibil si deopotriva deschis spre liniste si pentru oameni.Din tinerete iubeste natura, florile, izvoarele , cantarile de la miezul nopti,poezia si singuratatea. Dar mai presus de toate ii sunt dragi oamenii ,calugarii nevoitori ,taranii arsi de soare de la camp,mamele cu multi copii,tinerii nevinovati,batranii impovarati de ani si credinciosii iubitori de Hristos.Pe toti ii primea cu dragoste ,ii asculta ,ii marturisea,ii binecuvanta si ii sfatuia sa se roage lui Dumnezeu pentru ei.Parintele Paisie era un duhovnic iscusit atat pentru calugari ,cat si pentru mireni.In duhovnicie,sfintia sa avea o mare experienta interioara.Parintele Paisie era un duhovnic al inimii.El se adresa mai mult inimii decat mintii.Se smerea el cel dintai,si chiar lacrima ,ca sa convinga si pe fiii sai sufletesti sa se smereasca si sa-si planga pacatele.

Cu putine cuvinte,Parintele PAISIE reusea sa ridice moralul oricarui suflet cate batea in usa chiliei sale,il izbavea de deznadejde si ii promitea iertarea si raiul.Pentru mare sa dragoste si mila catre toti ,sfintia sa nu infrunta niciodata ,nu mustra cu asprime,nu ridica tonul cuvantului,ci il folosea cu multa maiestie ca un medicament rar pe rana deschisa.Dialogul cu Parintele Paisie,era un dialog emotional,al inimii,al bucuriei si al lacrimilor.Un dialog aproape harismatic,al increderii si sperantei de mantuire. Parintele Paisie nu vorbea aproape deloc despre iad. In schimb ,despre rai si fericirea dreptilor vorbea permenent ucenicilor sai,pentru ca este un parinte al dragostei si nadejdii. De aceea salutul catre fii sai duhovnicesti era :”sa ne intalnim la usa raiului!”

La varsta de 90 de ani,Parintele Paisie ,se simtea obosit Aceasta l-a indemnat sa se retraga in ultimii ani la Schitul Sihla,ca sa fie mai linistit ,mai aproape de cer ,de Dumnezeu.Dar si aici il cautau oamenii :calugari,stareti,preoti ,credinciosi de aproape ,de departe.Odata cu seara,Parintele Paisie isi aprindea lumanarea ,se ruga in taina ,citea din sfintele carti ,cata ceva spre lauda lui Dumnezeu ,apoi se odihnea 2 ore La miezul noptii ,cand suna clopotul ,isi lua toiagul si cobora de sub stancile Sihlei la BISERICA sa asculte slujba Utreniei.

Asa isi traia bunul nostru parinte duhovnicesc ultimii ani ai vietii sale pamantesti.Nu se temea de ceasul mortii ,nici de diavoli,nici de muncile iadului pentru ca in toata viata sa a iubit pe oameni si pe Dumnezeu,pentu ca s-a jertfit pentru mantuirea altora.Nadejdea lui in Hristos ,Mantuitorul lumii,averea lui era smerenia,iar laudalui era numerosii sai ucenici,pe care i-a crescut si care se ruga pentru el. ( 16 oct. 1990 )

2. Activitatea misionara

Iubea Parintele cu inima de mama pe toti si pe toate, asa cum ne-a modelat Marele Olar - Dumnezeu. Nu intamplator si numele de familie - Olaru - il purta Parintele pe buna dreptate. Vestit si iscusit "olar" de vase insufletite, Parintele a stiut sa le dea o forma potrivita multora, insa daca si lutul se lasa modelat in mainile sale. Ce minunat a stiut Dumnezeu sa ne zideasca: atat de diferiti si de deosebiti unul de altul si in acelasi timp atat de frumosi sufleteste si trupeste! Parintele Paisie prelua acest vas creat de Olarul divin si il infrumuseta, il umplea de dragostea sa parinteasca si il indemna la indelunga rabdare. Accentuez indelunga rabdare, pentru ca nu usor este sa ai pe mana duhovniceasca un vas insufletit si sa-l asezi la loc potrivit pentru a fi bun de folosit atat aici, cat si dincolo, in fata Marelui Olar, unde "vasul" trebuie sa se prezinte incarcat de roade duhovnicesti spre a-si dobandi un coltisor de rai.