Viața și activitatea Mitropolitului Antim Ivireanul

I.BIOGRAFIE

Sfantul Ierarh Antim Ivireanu, a trait intr- o perioada cand in

Tara Romaneasca stralucea cultura si arta rafinata a domnitorului

Constantin Brancoveanu. Datele cunoscute astazi despre Antim

Ivireanu sunt destul de sarace.Doua izvoare ce nu pot fi puse la

indoiala, ne prezinta originea georgiana, ivireana a lui Antim.Este

vorba de Anton-Maria del Chiaro ,secretarul de limba italiana a Sf.

Constantin Brincoveanu, domnitorul Tarii Romanesti, care era

originar din Florenta. Acesta l-a cunoscut personal pe Sf. Antim

despre care vorbeste foarte elogios in istoria sa despre Tara

Romaneasca. El afirma ca era georgian de origine si a fost luat din

frageda tinerete rob de catre turci.

Apoi, Sf. Antim insusi in majoritatea cartilor traduse sau

tiparite de el precizeaza originea sa georgiana, numindu-se ,,

Antim Ivirenu ’’ sau ,,Antim georgian de neam’’ sau ,,Antim

Ieromonahul, tipograful din Iviria ’’

Nu se stie până azi exact în ce an s-a născ (probabil în jurul

anului 1650 ) si în care anume parte a Georgiei.

De la del Chiaro, aflam numele lui de botez :Andrei iar din

,,Asezamântul Mănăstirii Antim ’’ desprindem numele părintilor

lui: Ioan si Maria.

Nu stim câtă vreme a stat în robie. Este de presupus însă că

aceasta este perioada în care a învăţat câteva limbi : greaca, din

care va traduce şi va tipări si cu care va purta corespondenţa mai

târziu cu Patriarhii de Ierusalim si Constantinopol, araba şi slava

veche, în care va tipări cărţi si este de presupus limba turcă.

După un număr de ani a fost eliberat din robie, fie datorită

talentelor sale deosebite, despre care vorbesc contemporanii săi,

fie prin răscumpărarea bănească a Patriarhiei Ecumenice sau a

georgienilor din Peninsula Balcanică.

A trăit apoi pe lângă Patriarhia Ecumenică, uimindu-i pe cei din

jur cu arta sa de caligraf, sculptor,desenator şi lucrător în broderie.

Necunoscute sunt şi împrejurările şi data venirii sale în Ţara

Românească.

SOSIREA ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

Prin 1689-1690 este adus de Constantin Brâncoveanu în

Ţara Românească. Aici a învăţat limbile română şi slavonă

precum si meşteşugul tiparului. În 1691 i s-a încredinţat

conducerea tipografiei domneşti din Bucureşti, în care a imprimat

4 cărţi.

TIPOGRAFIA DOMNEASCĂ DIN BUCUREŞTI

Îl întâlnim la Bucureşti în octombrie 1691 , când tipăreşte o carte de

literatură parenetică : ,, Învăţăturile lui Vasile Macedonianul către fiul său

Leon’’,în traducerea greacă modernă a lui Hrisant Notara, nepotul

patriarhului Dositei al Ierusalimului şi urmaşul său în scaun, cu care Antim

va avea legături toată viaţa, când bune când rele.

Venirea sa în Ţara Românească ca laic trebuie situată între anii 1689-1690,

după înscăunarea Sf. Martir Constantin Brâncoveanu ( 9 noiembrie 1688 )

ca domnitor.

În octombrie 1691 în prima carte tipărită de el se semnează ca Ieromonah

Antim.

În Ţara Românească, modestul şi străinul Ieromonah Antim a fost chemat

să joace un rol important. El n-a trecut sub tăcere ceea ce ochiul său ager a

observat de-a lungul celor 26 de ani, petrecuţi pe pământ românesc.

În scrierile sale a conturat atmosfera vremii în care a trăit , observând neajunsurile şi condamnând scăderile, făcându-ne nouă o imagine a stărilor de lucruri din Ţara Românească în jurul anului 1700. Se constată în acea vreme o întărire în putere a unui mic număr de familii boiereşti cu întinse moşii, în frunte cu familia Cantacuzino, în mâinile cărora se concentrează cea mai mare parte a pământurilor din ţară şi care devin atotputernici pe domeniile lor.

Domnitorii Ţării Româneşti le-a acordat privilegii acestor familii boiereşti, care prin abuzuri au îngrădit si au desfiinţat drepturile ţăranilor, au robit în mod silit sate prin mărturii mincinoase şi acte false, de care grăiesc multe documente ale timpului.

La această situaţie trebuie adăugată si mărirea birurilor care apăsau greu pe umerii populaţiei sărace de la sate şi care la sfârşitul secolului al XVII lea devin de nesuportat.