Extras din seminar
Introducere
Adopția reprezintă acel act juridic cu ajutorul căruia o persoană devine părintele legal al unui copil care nu îi este fiu biologic. În funcție de legislația fiecărui stat, adopția, poate fi realizată de: un cuplu căsătorit, o persoană necăsatorită sau un cuplu homosexual.
Principalul motiv pentru care am ales această temă este determinat de interesul pe care îl avem față de copiii fără o familie, lipsiți de sprijinul emoțional și economic care este esențial pentru a avea o bună dezvoltare și adaptare în societate. Pentru ca acești copii să poată fi ajutați este necesară cunoașterea în detaliu a legislației.
Datorită acestei teme avem șansa de a învăța și a cunoaște tot ceea ce se necesită pentru ca procedeul să fie finalizat atât în favoarea celui adoptat căt și a adoptatorului, dar si ceea ce reprezintă cu adevarat adopția.
Odata cu trecerea timpului, adopția a suferit schimbări, legislația s-a modificat, adaptându-se societății.
Primul sistem legislativ cunoscut, în care se identifică adopția este Codul lui Hamurabi din Babilon, apoi aceasta este reglementată și recunoscută în majoritatea sistemelor legislative. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX- lea se regăsesc începuturile legislației moderne. Primul stat care a adoptat o astfel de lege a fost Massachusetts în anul 1851, atunci fiind recunoscută adopția ca fiind un proces social și juridic de protecție a copilului. Apoi treptat toate statele din S.U.A. au adoptat legi în domeniul acesta.
În urma Primului Război Mondial apar două elemente noi în domeniul adopției: adopția închisă și practica potrivirii.
Al Doilea Război Mondial aduce și el schimbări importante, este introdusă o nouă formă, cea de adopție internațională.
Între anii 1960-1970 sunt înregistrate și alte schimbări importante, acestea ducând la apariția termenului de adopție deschisă și adopție semi-deschisă.
În țările în care numărul de adopții era foarte ridicat și a depășit numărul de copii sănătoși disponibili au început să fie acceptate adopțiile copiilor cu nevoi speciale.
În prezent toate formele de adopție, atât adopția închisă/deschisă, națională/internațională, coexistă în proporții diferite în state diferite.
Sisteme de protecție specială a minorului Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi.
Măsurile de protecție specială a copilului prevăzute de legislația României sunt :
a) Plasamentul
b) Plasamentul în regim de urgență
c) Supravegherea specializată
d) Tutela
e) Curatela
f) Adopția
Bibliografie
1. LEGEA Nr. 287/2009 din 17 iulie 2009 , Republicată
privind Codul civil. 2. LEGEA Nr. 272/2004 din 21 iunie 2004, Republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
13
3. LEGEA Nr. 273/2004 din 21 iunie 2004, Republicată privind procedura adopției.
4. LEGEA Nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Adoptia internationla.pdf