Gustave le Bon - psihologia mulțimilor

Gustave Le Bon ( 1841 1931 ), sociolog, pshiholog şi medic francez a pus bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin apariţia in anul 1895 a lucrării Psihologia mulţimilor.

Lucrarea e structurată pe trei carţi, Sufletul mulţimilor, Opiniile şi credinţele mulţimilor şi Clasificare şi descrierea diverselor categorii de mulţimi, fiecare din aceste carţi avand patru, respectiv cinci capitole in care se face o trecere in revistă a principalelor caracteristici alea mulţimilor.

In introducerea acestei carţi, Le Bon consideră că, marile răsturnări ce anunţă schimbările de civilizaţii, sunt datorate modificării ideilor popoarelor. În epoca actuala, gandirea oamenilor se transforma din două motive: a.”distrugerea credinţelor religioase , politice şi sociale”( p.7 ) si b. apariţia unor concepte noi, “generate de descoperirile moderne din ştiinţă şi industrie”( p.7 ). Epoca modernă, spune Le Bon, este una de tranziţie şi anarhie pentru că ideile vechi sunt incă puternice, iar cele noi sunt in curs de desfăşurare şi nu îsi pot face loc in societate. Astăzi, prestigiul mulţimilor sporeşte asiduu , fiind unica forţă care nu este ameninţată de nimeni şi de nimic. Tot in Introducere sunt expuse şi revendicările mulţimilor: acestea cer limitarea orelor de muncă, exproprierea minelor, a căilor ferate, a uzinelor şi pământurilor; împărţirea egală a produselor, eliminarea claselor de sus in favoarea maselor populare etc.

“Individul este cea mai importantă invenţie a timpurilor moderne” ( Serge Moscovici 1994, p.69 ), ce nu poate trăi decat in colectivitate. Chiar dacă iniţial pare independent, individul ajunge la un moment dat să se afilieze unui grup sau unei mulţimi. În cartea întâi, „Sufletul mulţimilor”, capitolul întâi, „Caracteristicile generale ale mulţimii”, Le Bon defineşte noţinea de „mulţime” din două puncte de vedere: in primul rând mulţimea reprezintă o reunire de indivizi oarecare, de naţionalitate, profesie si sex diferit; iar in al doilea rând, mulţimea e definita şi din punct de vedere psihologic, astfel: „in anumite imprejurari, o aglomerare de oameni capătă caracteristici noi, extrem de diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun.Personalitatea conştientă dispare, sentimentele si ideile tuturor elementelor componente fiind orientate in aceeaşi direcţie, formându-se un suflet colectiv”. Acest suflet colectiv ce carcterizează mulţimile, îi face pe oameni să reacţioneze intr-un mod diferit, decât ar reacţiona individual, izolat. Filosoful german Gramsci este de părere că, „luat separat, fiecare dintre noi este suficient de raţional; luaţi împreună, într-o mulţime, în timpul unei adunări politice sau chiar într-un grup de prieteni, suntem cu toţii gata să comitem cele mai mari nebunii”. In continuare sunt prezentate cauzele ce determină la mulţimi manifestarea unor comportamente specifice. Astfel, individul ce face parte dintr-o mulţime are sentimentul unei „puteri invincibile” şi asta doar pentru că face parte din mulţime; „contagiunea mentală” si “sugestibilitatea” sunt şi ele unele din cauzele manifestării unor comportamente specifice la muţimi.

În următorul capitol sunt prezentate „sentimentele şi moralitatea mulţimilor”. Mulţimile nu-şi domină reflexele, ghidându-se după impulsuri fiind în acelaşi timp si foarte mobile (ex.trec de la cruzime la generozitate). De asemenea în mulţime, prima sugestie ce apare se impune imediat prin contagiune, tocmai de aceea „observaţiile colective sunt cele mai eronate” (Gustave Le Bon, 1901, p.24 ). Treptat, mulţimile ajung să creeze foarte mari probleme omenirii, ele neacceptând nici o piedică între dorinţă si realizarea ei, „odată adunaţi şi amestecaţi, oamenii îşi pierd orice simţ critic” ( Serge Moscovici, 1994, p 93 ). Pentru a fi pe placul mulţimilor trebuie sa abuzezi de afirmaţii, repetiţii, exagerări şi sa nu incerci să demonstrezi pe căi logice un lucru, deoarece mulţimea nu este asemenea individului şi nu poate accepta contrazicerea sau dezbaterea.