Interviul Calitativ

INTERVIUL – poate fi definit ca o tehnică de cercetare prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării ipostazelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socio-umane.

CARACTERISTICI:

1.Interviul presupune întrevederea, poate constitui un scop al întrevederii.

2.Nu există interviu fără convorbire, convorbirea presupune schimbul de informaţii în legătură cu o temă.

3.Interviul reprezintă mai mult decât un dialog pentru că întotdeauna dialogul are drept scop obţinerea de informaţii.

4.Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, nu există constrângerea exterioară ci dimpotrivă presupune libertatea de expresie a personalităţii, chiar bucuria oamenilor de a-şi face public opiniile.

-INTERVIUL CALITATIV de tip clasic este utilizat în cercetările etnografice (din antropologia culturală şi din sociologie), este consubstanţial observaţiei participative în care cercetătorii iau parte la viaţa şi activităţile unei culturi şi provoacă discuţii cu caracter mai organizat centrate pe anumite subiecte.

-Studiile de istorie orală au ca suport metodologic tot interviul nestructurat, diferenţa faţă de utilizarea lui curentă fiind aceea că se urmăreşte în mod expres reconstituirea pe cale orală din relatările participanţilor a unor evenimente, episoade sau profiluri de personalităţi istorice.

-INTERVIUL CREATIV recomandă ca intervievatorul şi intervievatul să renunţe la orice regulă de gândire şi conduită formală, să se exprime cât mai liber şi creativ apropiindu-se de metoda istorisirii vieţii personale.

-INTERVIUL POLIFONIC urmăreşte ca spusele fiecărui subiect să fie înregistrate cât mai fidel şi perspectivele distincte ale respondentului să se regăsească în raportul final de cercetare.

-INTERVIUL INTERPRETATIV insistă pe momentele considerate de subiecţi ca fiind cruciale în traiectoria lor de viaţă.

Principiul fundamental al interviurilor calitative constă în posibilitatea creată celui intervievat de a exprima prin răspunsuri gândurile sale cu cuvintele sale.

Fred N. Kerlinger (1973) preciza că interviul este un instrument de măsurare psihologică şi sociologică în legătură cu care se pun aceleaşi probleme ale realiabilităţii, validităţi şi obiectivităţii.

Utilizarea anchetei prin interviu se recomandă când trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru că se desfăşoară în locuri private, când se cercetează credinţele şi atitudinile, neexistând documente scrise despre acestea.

Astfel interviul are: - scop explorator, de identificare a variabilelor şi relaţiei dintre variabile

- cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante şi valide

- informaţiile obţinute prin interviuri pot ghida în continuare cercetarea fenomenelor psihologice şi sociologice

Interviul poate constitui instrumentul principal de recoltare a informaţiilor în vederea testării ipotezelor – în acest caz fiecare întrebare reprezintă un item în structura instrumentului de măsurare

Interviul este utilizat şi pentru a recolta informaţii suplimentare celor obţinute prin alte metode.