Servicii oferite persoanelor de vârsta a treia

Persoanele vârstnice, alături de cele cu dizabilități sau nevoi speciale, abuzate sau victime ale infracționalității, fac parte din categoria persoanelor vulnerabile sau marginalizate pentru care statul are obligația să adopte o serie de măsuri speciale pentru protecția și sprijinirea lor.

Bătrânețea a început să fie considerată din ce în ce mai mult un risc de dependență și de excluziune socială.

Măsurile luate la nivel european vizează dezvoltarea îngrijirilor și serviciilor acordate la domiciliul persoanei, promovarea accesului la serviciile de sănătate, îmbunătățirea măsurilor de prevenire a situației de dependență, diversificarea prestațiilor destinate prevenției sau combaterii riscului de marginalizare sau excludere socială și creșterii calității vieții persoanei vârstnice.

Pe lângă riscul de bătrânețe acoperit de sistemul de securitate socială prin asigurarea unui venit reprezentat de pensie, persoanele de vârsta a treia au nevoie, în egală măsură, și de servicii sociale și medicale.

Astfel, dezvoltarea și acordarea serviciilor sociale și de sănătate, în special ale celor de îngrijire personală, impun o politică unitară în domeniu pentru menținerea persoanelor vârstnice la domiciliu sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a asigura suportul necesar continuării vieții într-o instituție de asistență socială.

În România, persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială în raport cu situația socio-medicală și cu resursele economice de care dispun. Politica de protecție a persoanelor vârstnice vizează acțiuni în domeniile: financiar, prin protejarea venitului, medical prin îmbunătățirea calității îngrijirii medicale, social, personal, prin crearea de condiții pentru a trăi demn și independent, pentru o perioadă cât mai îndelungată, în mediul propriu, interrelațional prin sprijinirea integrării în viața comunității, prin relația vârstnic - instituții în sensul adecvării serviciilor oferite de aceste organisme la nevoile sociale ale persoanelor de vârsta a treia sau al adaptării acesteia la ofertele existente.

La fel ca majoritatea țărilor europene, România se confruntă cu consecințele economice și sociale complexe ale unei populații aflate într-un proces lent, dar continuu, de îmbătrânire. Problema îmbătrânirii populației nu este, așadar, numai o problemă demografică, ci mai ales una economică, socială, culturală, medico-sanitară, morală, ceea ce impune analiza atentă a drepturilor persoanelor vârstnice.

Este necesară protecția și promovarea drepturilor umane ca o prioritate, în acest sens guvernul trebuie să promoveze aspectele pozitive, să încurajeze percepția persoanelor vârstnice ca persoane active, sa creeze condiții ca ele să se bucure de sănătate, securitate și să participe activ la viața socială și politică, să prevină violența, abuzul, în special asupra femeilor vârstnice, să întărească măsurile legale și să ofere victimelor mecanisme de protecție și sprijin. Este necesară includerea persoanei vârstnice pe agenda dezvoltării, în strategii pentru combaterea sărăciei și marginalizării sociale, prin acordarea unei atenții sporite nevoilor lor.

Un prim pas în reducerea riscului de excluziune socială pentru persoanele vârstnice îl reprezintă recunoașterea și garantarea drepturile persoanelor vârstnice la o viață demnă, la autonomie și libertate de decizie.

Sunt considerate persoane vârstnice, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.

Asistența socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii și beneficii sociale. Obiectivul intervenției asistenței sociale este de a-i sprijini pe cei aflați în dificultate să obțină condițiile necesare unei vieți decente, ajutându-i să-și dezvolte propriile capacități și competențe. Pe lângă riscul de bătrânețe acoperit de sistemul de securitate socială prin asigurarea unui venit reprezentat de pensie, persoanele de vârsta a treia au nevoie, în egală măsură și de servicii sociale.

Serviciile sociale sunt componente structurale ale sistemului de asistență socială, contribuind alături de prestațiile sociale la incluziunea socială a grupurilor defavorizate, vulnerabile, la creșterea calității vieții, la reducerea sărăciei și nu în ultimul rând la dezvoltarea socială și economică. Serviciile sociale sunt asigurate de către autoritățile administrației publice locale, precum și de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în condițiile actelor normative în vigoare.

Principalele tipuri de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice acordate atât de furnizorii publici cât și de cei privați (asociații, fundații), sunt următoarele:

1. îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

2. îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;

3. îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, locuințe sociale, precum și altele asemenea.