Politică externă

Prin politica externa intelegem totalitatea scopurilor pe care un stat le urmareste si a sarcinilor pe care si le asuma in plan international precum si totalitatea metodelor si mijloacelor prin care statul actionaeaza pentru realizarea lor.

Analiza factorilor sistematici se reflecta in politica externa ,factorii de natura subiectiva si sensul de strategie in poltica externa.

Politica externa se refera la scopurile urmarite de statele nationale si la instrumentele de natura politica,diplomatica, economico-militara,care sunt mobilizate pentru aceste scopuri si planuri. Exista doua tipuri de conduita in politica externa :unul in cadrul caruia statele au o atitudine dinamica, creative,imaginative in arena international si un al doilea ,in cadrul caruia statele prefer doar sa reactioneze la impulsurile de pe arena international,desigur,cat mia mult posibil in felul in care sunt catalizate interesele proprii.

Exista cel putin patru scopuri commune ale statelor lumii contemporane,in ceea ce priveste promovarea politicii externe :-diminuarea vulnerabilitatii in scopul asiguraruu securitatii nationale

-posibilitatea asigurarii de decizii si actiuni autonome

-asigurarea bunastarii statului si a cetateniilor sai

-asigurarea unui stat si prestigiu cat mai ridicat si avantajos,comparative cu alte state,pe plan regional si global.

Raporturile de politica externa intre un stat si alti actori pot fi de trei feluri:

1.de aliniere-formala sau informala

Alinierea presupune ,d.p.d.v al fortelor care o catalizeaza,de a reduce optiunile politice ale altor grupuri sau detinatori de opinii,la acelea promovate de ele. Opozitia fata de politica de aliniere se elimina prin actiuni de persuasiune,probaganda, lupta politica si mijloace neconventionale. Alinierea presupune subordonarea initiativelor politce,economice si mulitare ale unui stat de catre o mare putere,sau de catre un grup de state,sau de catre un organism supranational.

2.de neutralitate

Politica de neutralitate este o conceptie de politica externa care tindea sa evite participarea obligatorie a statelor la infruntarile dintre state sau dintre blocurile politico militare din acel timp.

3.de nealinierea

Obiectivele fundamentale ,sunt de regula, obiective de lunga durata. Castigurile statului pe liniile obiectivelor fundamentale s-au facut in termene foarte lungi,de accea obiectivele fundamentale sunt in esenta lor conservatie.

Obiectivele pe termen mediu apar in functie de situatia in care se afla statele si pot ajunge de importanta apropiata de cele fundamentale,necesitatnd cheltuieli de resure mari.

Obiectivele immediate ,respective primele obiective care trebuie sa sustina planul de aplicare a obiectivelor fundamentale sip e termen mediu ,in ordinea prestabilita.

Conducatorii politcii externe nu pot sa se concentreze doar asupra obiectivelor respectivului stat,ci trebuie sa ia in considerare analiza comparative simultana a obiectivelor tuturor celorlalte state,pe termen lung,mediu si imediate, relatiile dintre ele si semnificatia lor.

Punerea in aplicare a obiectivelor politicii externe presupune capabilitati,putere si influenta.

Un moment important al procesului politicii externe il constituie determinarea orientarii politice fata de situatia in cauza,a gradului si naturii implicarii actorilor in jocul politic. Numeroasele optiuni de orientare le putem grupa in trei categorii:

1. optiuni neangajate

2. obtinerea

3. non-alinierea minimala

4. non-aliniere paticipativa

Optiuni angajate non-tematic sunt optiuni selectate pentru interesul fata de rezultatele unor situatii,nerelationat cu alte probleme probleme:echilibrul,rezolvarea neutral a problemei prin mediere sau angajament cu orice pret,inclusive amenintand cu forta,exacerbare.

Optiunile tematice sunt definite prin implicarea relationata in primul rand cu substanta problemei si diferite alinieri situationale. Ca tipologie, optiunile tematice pot fi de prietenie,ostilitate,support sau opozitie. Ele se grupeza in patru categorii de baza:

1. cooperare informala

2. angajare si sustinere solida

3. opozitie indirecta

4. confruntare

Un aspect deosebit de important in analiza procesului formularii politicii externe este examinarea capabilitatii interne a statului. Fa se refera la geografie ,populatie,resursle natural dezvoltatarea economica,capacitate militara,functii guvernamentale,caracteristicii ale societatii, calitatile oamenilor de stat,incredere si atasamentul cetatenilor fata de stat,care,uneori,valoreaza mai mult decat mijloacele logistice.

Exista trei mari tipuri de decizii in politca externa:

1. macrodeciziile-sunt subiecte foarte largi,cu un character general ,care stabilesc directia generala si regulile dupa care se ghideaza aparatul specializat al statului si acre se aplica in situatii specific,identificate si precizate.

2. Microdeciziile-se numesc decizii administrative,sau birocratice. Ele sunt cele mai numeroase , fiind atributul aparatului de stat implicat in politica externa. Microdeciziile se refera la subiecte inguste ca scop,urmare a unor impulsuri din afara. Ex de macrodezii:acordarea de vize, pasapoarte diplomatice,raspunsuri la cereri ale ambasadelor.

Deciziile de criza- sunt cele care se iau in situatii in care se intrevad amenintari la dresa sigurantei statului ca urmare a evolutiei unor evenimente. Deciziile de criza sunt legate de managementul crizei ,care are ca obiectiv oferirea celui mai complex raspuns, in timp util.la ultimele evolutii ale evenimentului la care se raporteaza criza

Deciziile de criza sunt infuentate de :

1. Nivelul ridicat de amenintare si gravitatea potential

2. Limita scazuta de timp la dispozitia factorilor de decizie

3. Eventuale elemente surpriza aparute

4. Implicarea nivelului decisional foarte inalt in domeniul politicii externe,in respective decizie

Dupa adoptarea deciziilor urmeaza trei faze :

1. Faza aplicarii

2. Faza evaluarii

3. Faza consultarii

Instrumentele pot fi clasificate in :politice, economice si militare.Principalel instrumente politice sunt negocierile, diplomatia publica,organizatiile si legile international si aliantele. Instrumentele economice include ajutorul strain ,politici financiare si comerciale, si sanctiunile. In ceea ce privesc instrumentele militare acestea pot fi folosite atat in scopuri persuasive cat si in cadrul razboaielor de anvergura.

Probaganda se bazeaza pe manipularea deliberata a simbolurilor verbale.

Diplomatia se bazeaza pe negociere,politica economica care se bazeaza pe resurse.

Politica militara care se bazeaza pe violenta,arme forta.